ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 654/2017

Decizia nr. 654/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin încheierea de ședință publică de la 09 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2014, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părților, având în vedere că, la acest termen, nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen, reclamanții A. și B., la data de 08 iulie 2016, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii din 9 iunie 2016 și să se dispună continuarea judecății în fața Curții de Apel Iași.

În recursul lor, întemeiat generic pe prevederile art. 414 noul C. proc. civ., și care poate fi încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., recurenții-reclamanți A. și B. au criticat încheierea recurată pentru nelegalitate, invocând, în esență, următoarele motive:

În mod nelegal instanța de apel a dispus suspendarea judecații cauzei motivat de lipsa părților, având în vedere faptul că la data de 1 iunie 2016 avocat C., în calitate de apărător ales al apelanților, a înregistrat o cerere prin care a solicitat amânarea judecații cauzei motivat de imposibilitatea prezentării la termenul din 9 iunie 2016, făcând dovada că la data respectivă este plecat din țară.

Susțin recurenții-reclamanți că instanța de apel, din eroare, a dispus suspendarea judecății cauzei, fără a se pronunța asupra cererii de amânare formulate de către apărătorul acestora, apreciind că în cauză este vorba de absența părților.

Concluzionând, având în vedere faptul că mandatarul lor convențional a formulat cerere de amânare, recurenții-reclamanți apreciază ca nelegală soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași privind suspendarea judecății.

Prin Rezoluția din 24 august 2016, s-a dispus comunicarea recursului către intimații-pârâți D. SA - Sucursala Iași și E. și către intimata D. SA București, care nu au depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a procedat, la data de 27 octombrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în raport de dispozițiile 414 alin. (1) noul C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 10 noiembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurenților-reclamanți A. și B., precum și intimaților-pârâți D. SA - Sucursala Iași și E. și intimatei D. SA București, care nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 16 februarie 2017, constatând că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) din noul C. proc. civ., față de faptul că părțile nu și-au exprimat acordul ca judecata cauzei să se facă în completul de filtru, a admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 6 aprilie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu citarea părților.

Intimații-pârâți D. SA - Sucursala Iași și E. și intimata D. SA București, deși, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., și art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, li s-a comunicat recursul, nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care poate fi încadrat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea încheierii recurate cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil este cel al dreptului la apărare (art. 13 din noul C. proc. civ.): ambele părți (reclamantul, pârâtul) trebuie să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de actele dosarului, de a propune probe în apărare, de a pune în discuție pretențiile părții adverse și de a apela la serviciile unui apărător calificat (avocat, consilier juridic).

Părțile au posibilitatea, în virtutea dispozițiilor art. 222 noul C. proc. civ. să solicite un singur termen pentru lipsă de apărare, iar solicitarea adresată instanței trebuie să fie temeinic motivată, oricare dintre părți putând solicita un termen pentru lipsă de apărare.

În speță, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 01 iunie 2016, avocat C., apărător ales al apelanților A. și B., a solicitat instanței să dispună acordarea unui nou termen în cauză, motivând că la termenul de judecată din 9 iunie 2016 este în imposibilitate de a se prezenta, fiind plecat din țară, prin cuprinsul aceleiași cereri arătând că depune copia biletului de avion, anexată.

Cu toate acestea, la termenul de la 09 iunie 2016, de altfel, primul termen în judecata apelului, Curtea, având în vedere că nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părților.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța de apel a procedat la suspendarea judecății pricinii, în condițiile în care, în cauză, se formulase cerere pentru lipsă de apărare, motivată de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al apelanților A. și B. - recurenți-reclamanți, s.n., și dovedită cu copia biletului de avion atașată, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel și fără a fi fost avută în vedere, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii recurate.

Or, întrucât cererea de amânare a judecății era temeinic motivată, deoarece apărătorul ales al părților nu se afla în țară la data judecății, de altfel, prima cerere formulată în acest sens, omisiunea instanței de apel de a o analiza cât și refuzul de a acorda un nou termen, ca și neamânarea pronunțării, au condus la încălcarea dreptului la apărare al acestora, în mod nelegal instanța trecând la suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, făcând greșit aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ.

Înalta Curte constată, astfel, că sunt fondate criticile invocate în recurs și care, sub aspectul conținutului pot fi încadrate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., reținându-se încălcarea regulilor de procedură privitoare la garantarea respectării dreptului la apărare al părții (art. 13 noul C. proc. civ., coroborat cu art. 222 din același Cod), a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității încheierii astfel pronunțate.

Față de acestea, găsind a fi incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și alin. (2) noul C. proc. civ., coroborat cu art. 497 din același Cod, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință publică de la 09 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/99/2014.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV