ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Prin încheierea din 21 iunie 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului formulat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul x/2005 A stabilit termen administrativ de verificare la data de 25 iunie 2018.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În ședința publică din 10 aprilie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, pe care a pus-o în discuția părților iar, prin decizia nr. 152 din 10 aprilie 2018, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de soluționare a recursului formulat de A. împotriva încheierii din 21 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., art. 4 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, în recurs, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice cazuri expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 299 alin. (2) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Iași, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 21 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosarul nr. x/2005.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Iași.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.