ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5071/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Pașcani, sub număr de dosar x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. - MEMBRĂ A D., solicitând instanței să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la rambursarea creditului, prevăzută de art. 8 pct. 1 din Contractul de Credit, clauză care maschează un comision de risc valutar și eliminarea acesteia; înghețarea (stabilizarea) cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării Contractului de credit, curs valabil pe toată perioada derulării contractului; restituirea de către pârâtă a tuturor sumelor plătite în plus, ca urmare a suportării riscului de curs valutar, de la data încheierii contractului de credit și până în prezent; denominarea în monedă națională a plăților; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentința civilă nr. 6 din 4 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Pașcani a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pașcani, invocată de pârâtă; a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă; a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă; a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor de bani percepute ca presupus abuzive, invocată de pârâtă, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. - MEMBRĂ A D..

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au declarat apel care, prin decizia civilă nr. 1199/2017/CIV din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1199/2017/CIV din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 360/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 1199/2017/CIV din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1199/2017/CIV din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.