ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2016

Decizia nr. 2452/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16 decembrie 2013 sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se dispună revocarea Minutei nr. x/2012 a Comisiei pentru soluționarea contestației din data de 2 martie 2012; să se constatate că reclamanta îndeplinește toate condițiile de eligibilitate pentru primirea sprijinului financiar nerambursabil solicitat prin Cererea de finanțare cu titlul "Extinderea activității de depozitare și logistică pentru produse alimentare prin înființarea unui depozit de pește"; să se constatate dreptul reclamantei de a solicita sprijinul financiar nerambursabil născut la 23 septembrie 2010; să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanțare și la livrarea în contul reclamantei a sprijinului financiar nerambursabil aferent proiectului, iar în subsidiar să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.089.700 euro despăgubiri civile (daune provocate prin refuzul nejustificat de acordare a sprijinului financiar nerambursabil); cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul M.A.D.R. - Direcția Generală de Pescuit - Autoritate de Management pentru POP a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității capetelor 2, 3 și 4 de cerere, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1.193 din 10 aprilie 2014 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității capătului III de cerere invocată de pârât, a respins capătul III de cerere ca inadmisibil, a respins excepția inadmisibilității capetelor II și IV de cerere, invocată de pârât, ca neîntemeiată, a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Recurenta critică soluționarea excepției inadmisibilității capătului trei al cererii, pe care instanța de fond a admis-o reținând că societatea are la îndemână acțiunea în realizare și nu în constatare, acțiune pe care deja a formulat-o.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta consideră că instanța de fond ar fi trebuit să rețină culpa pârâtei și să o oblige la încheierea contractului de finanțare.

Prima instanță nu a motivat de ce perspectiva de realizare și implementare a proiectului nu este viabilă și funcțională, câtă vreme reclamanta a finalizat proiectul fără însă a beneficia de sprijinul financiar nerambursabil.

Mai arată recurenta că prevederile art. 31 din H.G. nr. 442/2009, introduse la data de 4 ianuarie 2011, nu se pot aplica retroactiv, în raport de cererea de finanțare și se ignoră acordul dat în mod repetat de B. pentru construire.

Regulamentul CE nr. 1198/2006 nu indică existența vreunei interdicții explicite la finanțare (contribuție de la FEP) ci, obligă numai autoritatea administrativă națională să se asigure că cinci ani după data deciziei de finanțare, operațiunea nu suferă vreo modificare substanțială.

Instanța de fond nu a explicat de ce nu era posibil ca Autoritatea Națională de Gestionare să supraveghere investiția și să instituie garanții, mai ales că prevederile art. 26 alin. (3) din H.G. nr. 442/2009 nu sunt aplicabile, deoarece nu au fost contestate garanții asupra investiției ci asupra terenului, proprietatea recurentei.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Referitor la soluția de admitere a excepției inadmisibilității capătului trei al cererii, se remarcă faptul că prin motivele de recurs doar se enunță considerentele primei instanțe, conform cărora partea avea la îndemână acțiunea în realizare și nu în constatare, iar reclamanta a și uzat prin aceeași cerere de acțiune în realizare, fără a se dezvolta criticile în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., astfel încât acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește motivele de casare ce țin de fondul pricinii, se constată că prevederile art. 31 din H.G. nr. 442/2009 au intrat în vigoare la câteva zile după depunerea cererii de finanțare, astfel că, în mod firesc, intimata a ținut seama de acestea la momentul analizării cererii.

Indiferent de normele stipulate prin dispozițiile art. 31, în sensul că terenurile și clădirile folosite pentru realizarea unei investiții care nu sunt contribuție în natură, să fie libere de orice sarcini sau interdicții, dispozițiile art. 26 alin. (3) existente la data depunerii cererii de finanțare, interziceau constituirea de garanții sau ipoteci asupra investiției, care să devină executorii mai devreme de împlinirea a cinci ani de la data semnării contractului de finanțare.

Or, asupra construcției-investiție, hala ACT 6, B. și-a dat un acord condiționat de înscrierea unei ipoteze de rang I.

Având în vedere că nu numai investiția, ci și terenul pe care urma să se realizeze proiectul sunt afectate de sarcini, autoritatea de management a emis o hotărâre legală de declarare a cererii ca neeligibilă, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1.193 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N