ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1917/2017

Decizia nr. 1917/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de suspendare a executării

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MC nr. 1661 din 15 decembrie 2014, emisă de către D.G.A.M.C., pentru suma de 66.944.222,00 lei, stabilită în mod nelegal de către D.G.A.M.C., până la pronunțarea instanței de fond, invocând art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 73 din 24 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, admis cererea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și, în consecință, a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. F-MC 1661 din 15.12.2014 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 73 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ. a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ., (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material).

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate , recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În aceste sens, a susținut că aspectele invocate de reclamantă nu denotă cu evidență aparență de nelegalitate a actului administrativ fiscal ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie,prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și în condițiile anume reglementate.

Caracterul executoriu al actului administrativ ca și argumente prezentare de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă motive temeinice de natură a crea a îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub atest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile susținute ca atare și acțiunea formulată de reclamantă.

În fine, a susținut că simpla afirmație că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SA a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimata a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ a căror suspendare a solicitat-o, susținând că fiscul a aplicat greșit legea.

Referitor la paguba iminentă, intimata a insistat asupra probatoriului amplu administrat care a justificat întrutotul soluția adoptată de curtea de apel.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia.

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă SC A. SA a învestit instanța de judecată cu o cerere de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate anterior în această decizie, pentru suma de 66.944.222,00 lei, stabilită în mod nelegal de către D.G.A.M.C., până la pronunțarea instanței de fond, invocând art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată.

Verificând îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispozițiile art. 14 din același act normativ, „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”, curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este întemeiată.

Această concluzie este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Argumentând soluția preconizată și răspunzând punctual, în același timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la „cazul bine justificat”

Potrivit recurentei, soluția criticată ar anticipa rezolvarea fondului cauzei, prejudecându-l.

Acest punct de vedere nu poate fi primit în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinței s-a reținut de mai multe ori că instanța este limitată la a examina „aparența de nelegalitate” ori „aparența unei greșeli privind interpretarea prevederilor legale și contractuale”, etc.

Fără a tranșa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părțile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că „îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ” presupune cu necesitate „pipăirea” fondului.

Este exact ceea ce judecătorul de la Curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând motive de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din îndoiala rezonabilă asupra dreptului organului fiscal de a stabili obligații pentru anul 2007 dedusă din incidența prescripției, depășirea duratei inspecției fiscale, lipsa de coerență a conduitei organului fiscal cu consecința nesocotirii principiilor certitudinii impunerii și a securității raporturilor juridice, aparența puternică a aplicării prioritare a dreptului unional fac ca prima dintre condițiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinită.

Înalta Curte remarcă faptul că recurenta nu a combătut în niciun mod argumentele redate la de instanță din această decizie, recursul său cuprinzând considerații cu caracter general privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Or, acceptând punctul său de vedere se ajunge la situația absurdă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu ar mai putea conduce niciodată la admiterea unei cereri de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit.

Conchizând în această privință, Înalta Curte reține că, într-adevăr, există dubii serioase în privința modului în care fiscul a stabilit aceste obligații fiscale.

De asemenea, aparența de nelegalitate rezidă și din invocarea unei baze legale care nu are legătură cu sursa debitului fiscal, ci privește și accizele.

Toate aceste aspecte urmează a se clarifica în cadrul acțiunii în anulare, elementele reținute fiind însă suficiente pentru a concluziona că este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Referitor la „paguba iminentă”

La acest punct, Înalta Curte reține că aspectele învederate de recurentă în privința lipsei elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.

La prima instanță s-a administrat proba cu înscrisuri din care a rezultat îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție (66.944.222 lei) și iminența executării debitului ori posibilitatea intrării în insolvență cu consecințe negative asupra activității societății - care deține peste 20 de puncte de lucru în Cluj și în celelalte orașe din țară, - și asupra celor aproximativ 600 de salariați.

În contextul economic actual, blocarea activității societății prin executarea debitului stabilit, accentuează riscul blocării activității intimatei, cu toate consecințele în plan economic și social.

Mai mult fiind și titulara ului parc industrial, conform Ordinului M.A.I. nr. 130/2004, iar eventuala blocare a conturilor sale ar crea premisele pierderii facilităților fiscale de care beneficiază în această calitate.

Toate aceste împrejurări justifică îndeplinirea condiției „pagubei iminente”, ele fiind apreciate corespunzător de prima instanță.

Referitor la cererea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în fond, Înalta Curte constată că nu întemeiată și o va respinge ca atare, în condițiile în care intimata-reclamantă SC A. SA, în ședința de judecată din data de 2 februarie 2015 când au avut loc dezbaterile pe fondul cererii, întrebată fiind de către instanță dacă solicită cheltuieli de judecată aceasta expressis verbis a precizat „fără cheltuieli de judecată”.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat, reținând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea suspendării executării actelor administrativ fiscale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 73 din 02 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei-reclamante SC A. SA privind acordarea cheltuielilor de judecată în fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.