ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 755/2017

Decizia nr. 755/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2201 din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 312 din data de 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 13 martie 2017, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, reclamantul a susținut că este în posesia unui înscris, cu care dorește să dovedească că aspectele consemnate în articole în presă nu au fost reale.

A apreciat și că acest înscris îndeplinește condițiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire o solicită, fiind întocmit la data de 17 februarie 2017.

Revizuentul a mai susținut și că instanța nu s-ar fi pronunțat pe motivul de recurs referitor la faptul că informarea opiniei publice trebuie să se facă cu bună credință și fără a depăși limita dreptului la liberă exprimare.

Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 C. proc. civ. „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

- pct. 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (…);

- pct. 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Reclamantul a invocat în cuprinsul motivelor de revizuire că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivul de recurs referitor la faptul că informarea opiniei publice trebuie să se facă cu bună credință și fără a depăși limita dreptului la liberă exprimare. Totodată, a arătat și că, după pronunțarea hotărârii, a contactat unul din martorii care nu s-au putut prezenta la procesul de fond, care a dat o declarație notarială în care face referire la situația de fapt de la momentul publicării respectivelor articole în presă.

Așa cum s-a arătat în textul de lege mai sus citat, obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanță, ca expresie a uneia din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Înalta Curte constată că această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin Decizia nr. 2201 din data de 15 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 312 din data de 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Or, prin soluția de respingere a recursului, nu s-a stabilit o altă situație de fapt și nici nu s-au aplicat în cauză alte dispozițiile legale unei stări de fapt deja reținute, ci a fost menținută soluția pronunțată de curtea de apel în faza procesuală a apelului.

Această apreciere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la neevocarea fondului de către decizia a cărei revizuire se solicită este și în concordanță cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, unde se arată că cererile de redeschidere a unui proces încheiat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, cum sunt căile extraordinare de atac, nu intră în sfera de aplicare a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Rudan versus Croația Decizia nr. 45943/99 din 13 septembrie 2001, Fischer versus Austria Decizia nr. 27569/02 din 6 mai 2003, Petersen versus Denmark Decizia nr. 28288/95 din 16 aprilie 1998; Markin versus Rusia Decizia nr. 59502/00 din 16 septembrie 2004; Pronina versus Russia decizia nr. 65167/01 din 30 iunie 2005; Marian Niță versus România Decizia nr. 28162/05 din 7 decembrie 2010; Baka versus România Decizia nr. 30400/02 din 16 iulie 2009).

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2201 din data de 15 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.