ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1694/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București -- secția a V-a civilă, la data de 2 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., să se constate intervenită simulația contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 1.02.1996 între B. și A., privind imobilul situat în municipiul București, sector 1, str. x nr. 61, compus din teren în suprafață de 450 mp și construcție formată din subsol, etaj I și II, pod mansardă; să se constate intervenită simulația privind presupusul împrumut acordat de către B., de 15.000.000 ROL și revenirea la situația anterioară, în sensul lăsării imobilului în deplină proprietate și posesie reclamantului.

Prin sentința nr. 1489 din 2 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepția autorității de lucru judecai, excepția prescripției dreptului material ia acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. A respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/3/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. Împotriva deciziei nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C., s-a casat decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire pârâții B. și C., indicând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitata în termenele și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Ca atare, prin intermediul acestei căi de atac nu se deschide calea unui control judiciar al hotărârii a cărei revizuire se solicită și, prin urmare, nici nu se poate tinde Ia reformarea hotărârii atacate.

Revizuenții-pârâți B. și C. au promovat prezenta revizuire împotriva deciziei civile nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014 prevalându-se de ipoteza normativă reglementată de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit textului menționat: "1.Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Din perspectiva cerințelor de admisibilitate a cererii de revizuire de față, întemeiate pe această normă și, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilității cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanței de recurs atunci când aceasta evocă fondul;

- prin decizia supusă revizuirii, instanța de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiție în ceea ce privește o decizie dată în recurs, instanța de recurs, prin soluția pronunțată, trebuie să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecății în cadrul procesual fixat la prima instanță, prin cererile formulate de părțile cauzei; cererea de chemare în judecată și, eventual, cereri incidentale - cerere reconvențională ori cereri de intervenție voluntară ori forțată, fiecare dintre acestea putând să aibă unul sau mai multe capete de cerere.

Ca atare, soluționând recursul, instanța de recurs, în analiza criticilor susținute prin motivele de recurs, pe care le găsește întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurate și, în consecință, rejudecă procesul dând o soluție pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în fața instanțelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluționeze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Înalta Curte reține că o decizie a instanței de recurs prin care se pronunță o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost casată nu reprezintă o decizie de evocare a fondului, ei o decizie intermediară; într-o astfel de situație, instanța de rejudecare este cea care va realiza evocarea fondului, în funcție de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanța de casare și cu privire la o situație de fapt stabilită în toate circumstanțele sale relevante pentru speță. Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepții de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăsește printre situațiile de excepție enumerate în textul menționat.

Or, prin decizia a cărei revizuire se cere, decizia civila nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant. A. împotriva deciziei nr. 76 din 2 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C., s-a casat decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De altfel, potrivit art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de recurs casează întotdeauna cu trimitere spre o nouă judecată fie instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată, fie primei instanțe a cărei hotărâre a fost și ea casată, iar prima instanță în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, dacă sunt îndeplinite și celelalte cerințe prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, sub imperiul actualei reglementări procedurale, hotărârile pronunțate de instanța supremă ca instanță de recurs nu evocă niciodată fondul, deoarece nu efectuează o judecată în fond, ci numai o examinare a motivelor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită susținerea revizuenților în sensul că prin decizia a cărei revizuire se solicita instanța de recurs ar fi evocat fondul, susținere însoțită de trimiteri punctuale ale acestora la anumite considerente ale deciziei, întrucât, potrivit dispozitivului deciziei atacate, instanța de recurs nu a reformat soluția cu privire la niciuna dintre cererile deduse judecății la prima instanță ci, dimpotrivă a dispus casarea eu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de apel, dând anumite dezlegări obligatorii pentru instanța de rejudecare.

În plus, trebuie precizat că admisibilitatea revizuirii - din perspectiva cerinței de evocare a fondului - nu se verifică în raport de considerentele deciziei instanței de recurs, ci atare evaluare are loc prin raportare la soluția redată în dispozitivul deciziei instanței de recurs, în speța de față.

Revenind Ia însușirea revizuirii de a fi o cale de atac de retractare, iar nu de reformare (recurs la recurs și, cu atât mai puțin, un apei deghizat), instanța de revizuire nu poate proceda la verificarea legalității dezlegărilor date de instanța de recurs în analiza criticilor ce i-au fost supuse spre analiză prin motivele de recurs.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

În aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. se va dispune obligarea revizuenților la plata sumei de 1.000 lei către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. și C. împotriva deciziei nr. 546 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

Obligă revizuenții ia plata sumei de 1.000 lei către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publica, astăzi 10 mai 2018.