ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 305/2017

Decizia nr. 305/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. (succesoare în drepturi și obligații a C.), anularea Ordonanței C. nr. 95 din 08 aprilie 2013, prin care s-a dispus sancționarea acestuia în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern al SSIF D. SA cu amendă în valoare de 2.000 lei; suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare/modificare a cererii inițiale, depusă la dosar ulterior (filele 349-352 dosar fond), reclamantul a solicitat să se ia act că înțelege să renunțe la capătul 2 din cererea inițială, privind suspendarea Ordonanței C. nr. 95 din 08 aprilie 2013.

Prin sentința civilă nr. 2018 din 24 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. (succesoare în drepturi și obligații a C.), a anulat ordonanța C. nr. 95 din 8 aprilie 2013 și a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2018 din 24 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din N.C.P.C.

Prin Raportul întocmit în cauză (varianta completată în urma încheierii de ședință din 1 iunie 2016), în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul

nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât la cererea de recurs nu a fost atașată dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv 200 lei, recurenta-pârâtă B. depunând la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 20 lei, conform dovezii aflate la fila 26.

Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu în data de 01 iunie 2016, Completul de filtru a constatat că în cauză, în raport de motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, respectiv art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., aceasta datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Întrucât prin rezoluția din data de 25 februarie 2015 recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de doar 20 lei, completul de filtru a constatat că se impune completarea acestei taxe cu suma de 180 lei, precum și completarea raportului întocmit în cauză cu propunerea de anulare a recursului declarat de această parte ca insuficient timbrat, în cazul neachitării acestei sume.

Prin raport, astfel cum a fost completat, s-a apreciat că recursul declarat de pârâta B. este admisibil în principiu, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau art. 493 alin. (7) C. proc. civ., cu condiția achitării diferenței de 180 lei taxă de timbru aferentă căii de atac exercitate, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.

Prin încheierea din 1 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului, astfel cum a fost completat, întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului, ca insuficient timbrat, în cazul neachitării sumei de 180 lei în completare.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurenta nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în completare, în sumă de 180 lei, conform dovezilor anexate la filele 55-56 ale dosarului, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală și nu a satisfăcut integral taxa de timbru datorată.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, iar art. 32 din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege”.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. 5, coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 2018 din 24 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.