Decizia nr. 1753/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Anexei nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește imobilul 2349, nr. MF 106834, codul de clasificare 8.29.09., aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Cererea de arătare a titularului dreptului Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 75 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015, a respins, în principiu, cererea de arătare a titularului dreptului. Pentru a pronunța această soluție, instanța a precizat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de dispozițiile art. 75 C. proc. civ., deoarece o astfel de cerere este admisibilă doar în cadrul unor acțiuni reale, iar nu într-o acțiune în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ, cum este cea de față.

Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii de ședință din data de 21.04.2015 a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naționale, care a solicitat modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii, în principiu, a cererii de arătare a titularului dreptului. În motivarea căii de atac, partea a susținut că cererea de arătare a titularului dreptului este admisibilă, întrucât imobilul care constituie obiectul litigiului, situat în perimetrul Cazărmii 2349 Măgura și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, se află în proprietatea publică a statului, inițial prin H.G. nr. 1045/2004, iar, actualmente, prin H.G. nr. 1705/2006, modificată și completată prin H.G. nr. 812/2009, având nr. MF 106834 și codul de clasificare 8.29.09.

Apărările formulate în cauză Intimații A. și B. au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, și au precizat că obiectul cauzei deduse judecății nu permite formularea unei cereri de arătare a titularului dreptului, conform art. 75 C. proc. civ.

Recalificarea căii de atac Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22 și art. 457 alin. (1) și (4) C. proc. civ., a recalificat prezenta cale de atac ca fiind recurs.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.10.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Recurentul Ministerul Apărării Naționale a formulat punct de vedere la raport în care a precizat că achiesează la concluziile acestuia și că temeiul juridic al prezentei căi de atac este art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 12.05.2017.

Soluția instanței de recurs Analizând încheierea de ședință atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-pârât a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 75 C. proc. civ. Prima instanță a respins, în principiu, cererea de arătare a titularului dreptului, cu motivarea că aceasta poate fi formulată doar în cazul unor acțiuni reale. Instanța de control judiciar nu poate împărtăși această soluție, deoarece cererea de arătare a titularului dreptului este admisibilă, chiar dacă este formulată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ. Potrivit art. 75 C. proc. civ., „Pârâtul care deține un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.” Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau intereselor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.” Înalta Curte constată că textul normativ anterior citat instituie regula întregirii Legii contenciosului administrativ cu dreptul comun procesual, adică cu normele C. proc. civ., în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile. Prevederile art. 75-77 C. proc. civ., care reglementează instituția „arătării titularului dreptului” nu sunt incompatibile cu normele din Legea contenciosului administrativ. După cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, intimații-reclamanți A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Anexei nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește imobilul 2349, nr. MF 106834, codul de clasificare 8.29.09., aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale. Cu privire la acest imobil, recurentul a susținut că se află în proprietatea publică a Statului Român, conform H.G. nr. 1705/2006, modificată și completată prin H.G. nr. 812/2009, și Ordinului Ministrului Agriculturii și Silviculturii nr. 1659 din 14 iulie 1970. În temeiul art. 865 C. civ., intitulat „Apărarea dreptului de proprietate publică: (1) Obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului. (2) Titularii drepturilor corespunzătoare proprietății publice sunt obligați: a) să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică; b) să îl introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condițiile prevăzute de C. proc. civ.” Așadar, norma anterior citată instituie obligația legală în sarcina Ministerului Apărării Naționale, care exercită dreptul de administrare asupra bunului imobil litigios, să formuleze cererea de arătare a titularului dreptului, în speța de față, Statul Român. În raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție publică „reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.” Mai mult decât atât, în art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia se prevede că „în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (…)”. Ca atare, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate de recurent cu ocazia soluționării fondului cauzei la Curtea de Apel București.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea de ședință atacată și, rejudecând, va admite în principiu cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.