ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2016

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 975/59 din 02 iulie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Psihologilor din România și B., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună aplicarea pârâtului de rang 2, a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea de către Colegiul Psihologilor din România a obligațiilor care îi revin în baza sentinței civile nr. 128 pronunțate în data de 04.03.2013 în Dosarul nr. x/59/2012 al Curții de Apel Timișoara.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 299 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Colegiul Psihologilor din România și B., având ca obiect - amendă neexecutare hotărâre judecătorească, fără cheltuieli de judecată.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea fondului și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, prin cererea de recurs, s-au criticat considerentele hotărârii primei instanțe, în sensul că aceasta în mod greșit a reținut că intimații și-au îndeplinit obligația și s-au conformat dispozițiilor instanței, fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosar. Astfel, s-a susținut de către recurentă că respectivul aviz a fost acordat pentru persoane pentru care nu a fost solicitat întrucât nu își mai desfășoară activitatea în cadrul societății. S-a apreciat că intimații nu și-au îndeplinit obligațiile și nu au răspuns cererii reclamantei de eliberare a avizului de funcționare, ci au comunicat instanței actele emise în baza unei cereri anterioare formulate de către aceasta, întocmind și prevalându-se de acte întocmite pro causa care nu i-au fost aduse la cunoștință nici prin afișare pe internet nici comunicate, fiind comunicate instanței de judecată pentru termenul de judecată din 29.10.2014. În concluzie, s-a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România s-a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, nelegal și netemeinic. S-a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia, apreciind că, lipsa motivării atrage nulitatea acestuia, conform art. 489 C. proc. civ. Totodată, prin aceeași întâmpinare s-a invocat de către intimat și excepția lipsei de obiect a recursului, apreciindu-se că alte motive, mijloace de apărare sau dovezi ce fac obiectul cererii de recurs formulate de reclamant încalcă principiul tantum devolutum quantum iudicatum, depășind limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, conform dispozițiilor art. 478 alin. (2) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 mai 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 299 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; prin aceeași încheiere s-a apreciat de către completul de filtru că, deși recurentul nu a menționat expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, în raport de cerințele privind admisibilitatea în principiu a recursului reglementate la art. 486-489 C. proc. civ., de limitele învestirii sale în procedura prevăzuta de art. 493 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile speciale specifice materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, motivele de casare invocate și dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În fapt, prin sentința civilă nr. 128 pronunțată la data de 04.03.2013, în Dosarul nr. x/59/2012, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea pe care a formulat-o și a obligat „pârâta Colegiul Psihologilor din România, prin Comitetul Director, să răspundă solicitării reclamantei privind eliberarea avizului de funcționare pentru prestarea de servicii psihologice în cadrul structurii de psihologie a societății reclamante.” Analiza legislației aplicabile în materie, respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004 relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii amenzii. Din redactarea textului art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar și prin prisma principiilor generale de drept, rezultă că aplicarea unei sancțiuni pecuniare are rolul de a constrânge și sancționa pe debitorul obligației, în vederea executării acesteia în termenul prevăzut de lege. Înalta Curte precizează că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești irevocabile, situație reținută și în considerentele Deciziei nr. 1566/2009 a Curții Constituționale. În cauza dedusă judecății, în mod judicios prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege, în măsura în care, la data de 24.05.2013, pârâtul Colegiul Psihologilor din România și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, eliberând pentru structura de psihologie înființată în cadrul A. SRL Arad, avizul de funcționare nr. 3. Astfel, prin sentința definitivă, care reprezintă titlul executoriu, s-a reținut că s-a făcut dovada înregistrării dosarului, iar, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de soluționare a cererii în termenul prevăzut de art. 33 alin. (2) din Hotărârea nr. 1/2006 emisă de Colegiul Psihologilor din România, s-a dispus, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca aceasta să răspundă solicitării. Susținerile recurentei privind conținutul răspunsului excedează cererii de chemare în judecată, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/59/2012 înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, și acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Acțiunea și recursul nu sunt lipsite însă de obiect sau de interes, în fapt apărările intimatului nefiind veritabile excepții, ci apărări pe fond privind netemeinica cererii. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.