ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2470/2016

Decizia nr. 2470/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2013, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Direcția Asistență Medicală și Politici Publice și Ministrul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Prahova, Spitalul de Psihiatrie I. Câmpina, C., D., E., F., G. și H., obligarea acestora să înmâneze reclamanților copii după dosarul, fișele medicale, toate evidențele legate de diagnosticul, tratamentul și îngrijirea privind pe reclamantul A., conform prevederilor legii speciale și a normelor de aplicare adoptate prin Ordinul Ministrului Sănătății.

În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că refuzul pârâților le vatămă dreptul prevăzut de art. 33 alin. (5) din Legea nr. 487/2002, art. 27 alin. (4) din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 372/2006.

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei în data de 10 mai 2013, pârâții E., C., D., F., G., H. au invocat în principal excepția lipsei calității lor procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., respectiv excepția puterii de lucru judecat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 10 mai 2013, pârâta Direcția de Sănătate Publică Prahova a invocat, în principal, excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 651/2013 a Curții de Apel București, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., respectiv a lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Prahova.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 14 mai 2013, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei netemeinicia acțiunii reclamanților.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 22 iulie 2013, pârâtul Ministrul Sănătății a invocat la rândul său excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. și a excepției autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ca nefondată față de pârâtul Spitalul de Psihiatrie I. Câmpina și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Prahova, C., D., F., E., G. și H.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii de ședință din 11 decembrie 2013, precum și împotriva Sentinței nr. 4.137 din 20 decembrie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta B. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 10 C. proc. civ., republicat.

2.1. Pregătirea dosarului și procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu și stabilind data de 16 octombrie 2016 pentru judecarea recursului.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.3. Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă, indicând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 10 C. proc. civ. a preluat de fapt argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, fără a aduce critici sentinței recurate.

Din actele și lucrările dosarului reiese că recurenții-reclamanți au adresat intimatului-pârât Spitalul de Psihiatrie I. mai multe cereri prin care au solicitat, printre altele, comunicarea documentelor medicale ale intimatului-reclamant A.

Potrivit art. 33 alin. (5) din Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice: orice pacient sau fost pacient are acces la toată documentația medicală din serviciile unde a fost îngrijit, cu excepția cazurilor în care: dezvăluirea unor asemenea documente medicale ar putea să fie în detrimentul sănătății sale fizice și mintale, acest fapt fiind stabilit de către medicul-șef sau de către medicul curant; a fost efectuată o specificație scrisă asupra riscului acestui efect pe dosarul pacientului, aplicată numai persoanelor care sunt pacienți în prezent, nu și foștilor pacienți".

De asemenea, potrivit art. 21 - 24 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.

Art. 22 din același act normativ prevede că informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate se reține că recurenta B. nu are niciun drept sau interes legitim în a solicita în nume propriu documentele medicale ale pacientului, iar în ceea ce privește calitatea de reprezentant al pacientului, nu a făcut absolut nicio dovadă a unei astfel de calități, nici de reprezentant legal, nici convențional.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 lit. m) și n) din Legea nr. Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, conform legislației în vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice; prin reprezentant convențional se înțelege persoana care acceptă să asiste sau să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, în condițiile art. 45 alin. (1) din același act normativ.

Or, faptul că recurenta B., în calitate de fiică, are obligația legală de întreținere a ascendentului său, nu îi conferă în nici un caz și calitatea de reprezentant, legal sau convențional în accepțiunea Legii nr. 487/2002.

Prin urmare, recurenta nu are nici calitatea de reprezentant legal nici de reprezentant convențional în accepțiunea Legii nr. 487/2002, aceasta din urmă calitate dobândindu-se potrivit procedurii speciale consacrată în art. 45 al acestei legi.

De altfel, la momentul depunerii adreselor recurenta nu a prezentat documente din care să reiasă calitatea de reprezentant legal pentru A.

În absența reprezentantului legal așa cum s-a menționat în adresa din 3 septembrie 2012, toate documentele medicale privind starea de sănătate a intimatului A., urmau a fi eliberate acestuia, la data externării din spital.

În acest sens, la data externării - 26 februarie 2013, intimatul A. a fost informat cu privire la necesitatea depunerii unei cereri la secretariatul spitalului în vederea obținerii copiilor documentelor medicale de la internările anterioare efectuate de Spitalul de Psihiatrie I. Cu toate acestea, recurenta nu a permis intimatului completarea formularului, susținând în continuare dreptul de a solicita în nume propriu documente medicale privind starea de sănătate a intimatului A., fără însă a depune documente care să dovedească acest drept.

Față de cele anterior menționate, instanța de recurs constată că soluția Curții de Apel este legală și temeinică, cererile recurenților fiind soluționate în acord cu prevederile legale, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva Încheierii de ședință din 11 decembrie 2013, precum și împotriva Sentinței nr. 4.137 din 20 decembrie 2013 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED