ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2015

Decizia nr. 2106/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Tribunalului Prahova, înregistrată sub nr. 2554/ 105/2014 la data de 24 martie 2014, contestatorul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică Prahova și B. SA Câmpina, a solicitat anularea procesului-verbal din 09 octombrie 2013 emis de DSP Prahova și Decizia nr. 12 din 03 martie 2014 emisă de B. SA, precum și a Hotărârii nr. 638 din 14 martie 2013 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Prahova, prin Sentința nr. 155 din 16 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova de a soluționa acțiunea privind anularea procesului-verbal din 09 octombrie 2013 și Hotărârea nr. 638 din 13 martie 2014 și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția de Sănătate Publică, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit fișelor de semnalare DP1, biletelor de ieșire din spital emise de Spitalul ... - Clinica Medicina Muncii, Spitalul ... Breaza, contestatorul a îndeplinit funcția de electrician, fiind diagnosticat cu bronșită cronică profesională prin expunere la pulberi minerale amestec, fumuri și gaze de turnătorie, diagnostic infirmat de către intimata DSP Prahova conform procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională din 09 octombrie 2013, astfel că nu poate fi pusă în evidență expunerea profesională la pulberi minerale amestec, fumuri și gaze de turnătorie, având în vedere fișa de expunere la riscuri și declarația personală a contestatorului, proces-verbal contestat de către contestator la Comisia de Experți de Medicina Muncii acreditați conform Ordinului MSF MMFES nr. 1256/443/2008 care prin Hotărârea nr. 638 din 13 martie 2014 a menținut concluzia de cercetare, arătând că nu există documente medicale și de expunere care să susțină diagnosticul de boală profesională conform art. 159 din HG nr. 1425/2006.

Mai reține tribunalul că, atât timp cât actul administrativ, respectiv Hotărârea nr. 638 din 13 martie 2014 este emisă de o autoritate a administrației publice centrale, înseamnă că în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a capătului de cerere vizând anularea procesului-verbal din 09 octombrie 2013 și a Hotărârii nr. 638 din 13 martie 2014 aparține Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, fiind necesar ca cele două acte să fie supuse unei proceduri unitare de contestare.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 67 din 18 martie 2015, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică, B. SA și Comisia de Experți de Medicina Muncii, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Argumentând soluția, Curtea de apel a reținut, în esență, că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, actul administrativ care produce efecte juridice, supus obligației executării este procesul-verbal de cercetare a cazului de boală din data de 09 octombrie 2013 emis de Direcția de Sănătate Publică Prahova.

În aprecierea curții de apel, actul administrativ vătămător și contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare revenind astfel tribunalului, potrivit art. 10 din Legea 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, actul administrativ care face obiectul prezentului dosar este procesul verbal din 09 octombrie 2013, care este emis de o autoritate publică locală, respectiv Direcția de Sănătate Publică Prahova.

Așa, cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Ploiești, pentru stabilirea instanței competentă teritorial și material să soluționeze cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Direcția de Sănătate Publică, trebuie avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 care structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în cauza de față determinant pentru stabilirea instanței competente este rangul autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice.

Având în vedere obiectul cererii supuse regulatorului de competență, actul administrativ care produce efecte juridice, supus obligației executării este procesul-verbal de cercetare a cazului de boală din data de 09.2010, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, actul administrativ contestat fiind emis de o autoritate publică locală, respectiv Direcția de Sănătate Publică Prahova, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind tribunalului.

Față de considerentele expuse în prezenta cauză, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova, în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Sănătate Publică, B. SA și Comisia de Experți de Medicina Muncii în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2015.

Procesat de GGC - ED