ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2016

Decizia nr. 302/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/109/2012 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. constituită în subordinea C. și cu D. Argeș a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii B. nr. 233 din 2 martie 2012 și a proceselor - verbale de cercetare a cazului de boală profesională întocmit de D. din 17 februarie 2010 prin care s-a infirmat caracterul de boală profesională pentru spondilartroză cervico - lombară și pentru bronșită cronică.

Prin aceeași acțiune se solicită obligarea pârâtei D. Argeș la emiterea unei noi hotărâri prin care să se confirme caracterul de boală profesională al celor două afecțiuni, conform diagnosticului înscris în biletul de ieșire din spital din 20 septembrie 2010, eliberat de Spitalul Clinic Colentina de Medicina Muncii.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că și-a desfășurat activitatea în cadrul SC E. SA în diferite secții, fiind expusă la noxe și suprasolicitare profesională, respectiv: iritanți respiratori, zgomot, microclimat nefavorabil, manipulare de greutăți, ortostatism prelungit, crom, fapt ce a dus la îmbolnăvirea sa, conform diagnosticului clinic dat de Spitalul Clinic Colentina - Clinica din Medicina Muncii, din care rezultă că suferă de trei afecțiuni cu caracter profesional și anume: bronșită cronică pin expunerea la amestecuri de pulberi și iritanți respiratori, vapori de acizi stabiliți prin BP1; spondilartroză cervico - lombară prin suprasolicitare profesională BP1; perforație de sept nazal prin expunere la crom - rinofaringită cronică.

A fost confirmată ca boală profesională doar ultima afecțiune fiind întocmit BP2, fiind infirmate în mod greșit atât de către D. Argeș cât și de Comisia de expertiză primele două afecțiuni, apreciindu-se fără temei, că acestea nu sunt boli profesionale.

Prin sentința civilă nr. 3570/2013 a Tribunalului Argeș, a fost admisă excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Pitești care, prin sentința nr. 10/F din 14 ianuarie 2014 a declinat competența la Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 106 raport la art. 107 lit. d) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1037 din 3 iunie 2014, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, constatând, totodată, ivit conflictul negativ de competență ce a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3195 din 10 septembrie 2014 prin care a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 80/F din 19 mai 2015 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul C.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că susținerile reclamantei în sensul că bolile de care suferă au caracter profesional nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, respectiv: fișa de identificare a riscurilor profesionale pentru postul de operator flux calitate

;

buletinele de determinări/analize toxicologice; fișa de identificare a riscurilor profesionale. De asemenea, Declarația dată de F. în fața notarului public, anexată ca probă în dosarul de fond, nu a fost luată în considerare de către instanța de fond, întrucât cazul unui pacient nu poate fi identic cu cel al altuia decât după certificarea instituției medicale naționale din domeniul medicinii muncii.

Ca urmare, instanța a reținut că Hotărârea B. este temeinică și legală, fiind analizate documentele puse la dispoziție de Comisia de pe lângă D. Argeș și de angajatorul SC E. SA, înscrisurile emise în anul 2010 și 2011 de Spitalul Colentina, precum și actele medicale suplimentare depuse de petentă. De asemenea, se reține că în cauză au fost respectate dispozițiile legale incidente, respectiv Ordinul nr. 1256/443/2008 și H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 80/F din 19 mai 2015, a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță pentru completarea materialului probator.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii, fapt ce duce la casarea cu trimitere a cauzei.

Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea dreptului la un proces echitabil în condițiile în care au fost respinse probele solicitate, respectiv expertiza de specialitate „medicina muncii”, instanța de fond substituindu-se unei comisii constituite prin lege, judecătorul fondului motivând superficial hotărârea pronunțată.

Intimatele - pârâte, legal citate, nu au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul - reclamant.

Hotărârea instanței de recurs;

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente se constată că recursul este nefondat.

Recurenta - reclamantă prin recursul declarat nu a indicat în drept motivele de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., dar în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se constată că motivele invocate în susținerea recursului pot fi încadrate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., având în vedere că hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, caz în care instanța de recurs examinează cauza sub toate aspectele în limita motivelor de recurs formulate, ținând cont de dispozițiile art. 316 raportat la art. 295 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs vizează încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil prin nepronunțarea instanței pe excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. Argeș.

Este de reținut că pârâta D. Argeș prin întâmpinarea depusă la dosar (Tribunalul Argeș) la data de 25 aprilie 2013, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 11 din același act normativ, dispoziții ce vizează plângerea prealabilă și termenul pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal.

Această excepție prin raportare la dispozițiile legale enunțate nu a mai fost susținută de intimați după stabilirea competenței materiale în favoarea Curții de Apel Pitești care, soluționând pe fond cauza dedusă judecății, nu a cauzat reclamantei o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs invocat neputând fi reținut ca fiind incident în cauză. De altfel, este de observat că prin acțiunea formulată de reclamantă tinde la recunoașterea de către autoritățile publice a unor drepturi respectiv „să se confirme caracterul profesional al celor două afecțiuni” spondilartroză cervico - lombară și bronșită cronică, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) partea a doua ipoteza întâi din Legea nr. 554/2004 având în vedere că autoritatea publică a respins cererea reclamantei de recunoaștere a caracterului de boli profesionale a celor două afecțiuni enunțate, iar reiterarea aceleiași cereri într-o procedură prealabilă nu ar conduce decât la tergiversarea demersului juridic pentru soluționarea cererii formulate de persoana în cauză.

De asemenea, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere dispozițiile alin. (2) din același act normativ în raport de probatoriul administrat.

Nici motivul de recurs vizând „superficialitatea motivării hotărârii” nu poate fi reținut, motiv de recurs ce se încadrează pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., demonstrând în scris de ce a respins acțiunea, de ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, stabilind pe deplin situația de fapt, precizând textele normative incidente.

Este adevărat că dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implica în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale pârâților și de a motiva hotărârea dată, dar în cauza de față instanța de fond a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivul de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. neputând fi reținut.

Ultima critică a recurentei, vizează probatoriul insuficient administrat în cauză.

Este de reținut că instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015 a admis proba cu acte solicitată de reclamant, acte ce se află la dosarul cauzei filele 8 - 26.

În ședința publică din 19 mai 2015, ținând cont de dispozițiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ. vizând pertinența și concludenta probelor, instanța a respins proba cu expertiza de specialitate (art. 201 alin. (1) C. proc. civ.), având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, arătând pe larg considerentele avute în vedere pentru respingerea probei solicitate.

Fără a relua argumentele instanței de fond, se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ. și art. 201 C. proc. civ., prerogativa instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe în funcție de pertinența și concludenta sa, fiind un corolator firesc și necesar al investirii sale cu soluționarea cauzei fără a se putea invoca prin aceasta încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Este evident că din probatoriul administrat în cauză, fila 33 - 95, dosar al Tribunalului Argeș, acte depuse odată cu întâmpinarea de intimata B. la data de 14 mai 2013, acte ce au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 233 din 2 martie 2012 dar și a Proceselor - Verbale de Cercetarea cazului de boală profesională întocmite de D. Argeș din 17 noiembrie 2016, coroborat cu actele depuse de reclamanți fila 8 - 26 (dosar Curtea de Apel Pitești) a rezultat că proba cu o nouă expertiză medicală nu era pertinentă și concludentă soluționării cauzei, probe în raport de care instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată.

Recurenta - reclamantă a fost diagnosticată de către medicul specialist de medicina muncii din cadrul Spitalului Colentina - Clinica de Boli Profesionale din Municipiul București cu bronșită cronică, spondilartroză cervico - lombară fiind completate fișele BP1 în care se suspiciază caracterul de boală profesională (fila 38 - 40 dosar fond Tribunalul Argeș). Prin procesele - verbale din 2010 emise cu respectarea dispozițiilor art. 151 și următoarele din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare s-a infirmat caracterul profesional al bolilor enunțate în fișa BP1.

Este de reținut că prin actele contestate nu s-a infirmat diagnosticul de boală ci caracterul profesional al acestora, din documentația pentru stabilirea caracterului profesional al celor două boli rezultând contradicții privind caracterul profesional al îmbolnăvirii, instanța de fond analizând actele contestate prin raportare la întreaga documentație ce a stat la baza emiterii lor, susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil prin respingerea probelor solicitate neavând un fundament legal;

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție verificând hotărârea recurată în limita criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta A. împotriva sentinței nr. 80/F/Cont din 19 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 80/F/Cont din 19 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.