ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2017

Decizia nr. 1789/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 24.06.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, societate în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MC 1052 din 16 mai 2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 109 din 16 mai 2014, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva actelor administrative a căror suspendare o solicită.

În drept, a invocat art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 și urm. noul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2554 din 30 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL, societate în insolvență prin administrator special și administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea deciziei nr. F-MC 1052 din 16 mai 2014 emisă de D.G.A.M.C., până la soluționarea pe fond a litigiului.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței civile nr. 2554 din 30 septembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A menționat că, instanța de fond nu a analizat, în condițiile art. 33 C. proc. civ., excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, considerând-o drept argument în susținerea faptului că lipsește paguba iminentă. A solicitat admiterea excepției invocată ca întemeiată, având în vedere și că, decizia de impunere nu aduce nicio vătămare intimatei-reclamante fiind suspendată de la executare sub efectul Legii nr. 85/2006.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a precizat că simpla referire generică la elementele suspendării executării actului administrativ nu constituie o motivare convingătoare, iar, în această situație este imposibil de exercitat controlul judiciar controlul judiciar, ceea ce atrage casarea hotărârii.

A solicitat casarea hotărârii recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel instanța nu a avut în vedere faptul că, în speță, nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative.

În ceea ce privește condiția referitoare la existența cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susține că nu există și nu a fost dovedită o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susține că aspectele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a satisface cerințele legii în privința admisibilității cererii de suspendare a executării, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Astfel, precizează că, în realitate instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt, intimata-reclamantă nu se află în derularea unui plan de reorganizare, ci în faza de judecată a contestațiilor la tabelul preliminar.

III. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă A. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță în mod corect a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

IV. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 3 decembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 mai 2017.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Curtea apreciază că prima instanță a soluționat corect excepțiile invocate, critica recurentei pârâte privind modul de soluționare a excepției lipsei de interes este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) C. proc. civ., una din condițiile exercitării acțiunii constă în justificarea unui interes, iar potrivit art. 32 din același cod, interesul trebuie să fie, printre altele, actual, respectiv trebuie să existe pe tot parcursul exercitării acțiunii civile.

În cauză, interesul acțiunii este justificat, necesitatea suspendării actelor administrative a fost dovedită cu înscrisuri de reclamantă, care se află în procedura generală de insolvență. Mai mult, a depus dovezi din care rezultă că se va discuta planul de reorganizare încuviințat în luna martie 2017.

Înalta Curte constată că, deși potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 se suspendă de drept toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului, din înscrisurile depuse în dosarul de recurs rezultă că, instituția pârâtă a emis somații de plată și pentru o parte din sumele trecute în decizia de impunere.

Față de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menționat în cuprinsul motivării căii de atac de către pârâtă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, întrucât sentința atacată răspunde exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină - soluția pronunțată de instanța de fond fiind argumentată în cuprinsul considerentelor, iar motivele invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sunt, în esență, analizate, chiar dacă într-o manieră sintetică.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea constată că este nefondat.

Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere nr. F-MC 1052 din 16 mai 2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 109 din 16 mai 2014, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 4.939.509 lei.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs vizând greșit aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond, respectiv că aceasta nu a avut în vedere faptul că în speță nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat în mod corect a constatat judecătorul fondului că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului, fapt care impune suspendarea executării lui până la o analiză exhaustivă a pricinii cu ocazia judecării fondului. Organele fiscale au decis că o serie de tranzacții pentru care s-a solicitat rambursarea TVA sunt fictive în temeiul unor informații de la organele vamale cu privire la transporturile realizate de anumiți transportatori pentru reclamantă, deși transporturile erau efectuate pentru beneficiarii externi, având în vedere că în cazul livrării ex work transportul este în sarcina cumpărătorului.

În ceea ce privește paguba iminentă, Înalta Curte constată că există, întrucât actul a cărei suspendare se solicită are un caracter executoriu și, deși reclamanta se află în procedura de insolvență nemaifiind posibilă executarea silită individuală, totuși prin actele depuse la dosar s-a dovedit că a fost emisă deja o somație de plată pentru o parte din sumă menționată în decizia de impunere.

Mai mult, trebuie menționat, astfel cum a reținut corect și judecătorul fondului, și faptul că reclamanta se află în procedura de reorganizare, menținerea caracterului executoriu al actului ar putea avea o influență hotărâtoare cu privire la soarta societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a soluționat nici contestația administrativă și nu a fost introdusă acțiunea în anulare pe rolul instanțelor de judecată. Totodată, nerespectarea planului de reorganizare semnat în cadrul procedurii insolvenței va conduce în mod iminent la falimentul societății, iar anularea ulterioară a actelor administrativ fiscale nu ar mai putea înlătura aceste efecte.

Ca atare, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 2554 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.