ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 638/2017

Decizia nr. 638/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iunie 2016, sub nr. x/1/2015, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin Decizia civilă nr. 3693 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea sentinței civile nr. 271 din 19mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/59/2009.

Revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe baza probelor administrate, rejudecarea fondului cauzei în Dosarul nr. x/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

După înregistrarea cauzei prin declinare de competență, la data de 1 iulie 2016, revizuentul A. a depus o precizare a cererii de revizuire, prin care a arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe același motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. însă,a menționat că înscrisul nou de care se prevalează este, de fapt, Procesul-verbal din 24 septembrie 2012 încheiat de UM x Alexeni.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 1 iulie 2016, sub nr. x/59/2016, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea aceleiași sentințe civile nr. 271 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2009, pentru același motiv prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., iar înscrisul nou la care a făcut referire ca înscris nou, este tot Procesul-verbal din 24 septembrie 2012 încheiat de UM x Alexeni.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, a fost admisă excepția de litispendență și s-a dispus trimiterea Dosarului nr. x/59/2016 la Dosarul nr. x/1/2015, cauzele fiind reunite sub numărul unic, respectiv Dosarul nr. x/1/2015.

Prin sentința civilă nr. 264 din 24octombrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire conexate formulate de revizuentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B.

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, prima instanță a reținut că actul nou invocat în cuprinsul cererii de revizuire, respectiv Procesul-verbal din 24 septembrie 2012, nu este apt să modifice soluția pronunțată în Dosarul nr. x/59/2009.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 264 din 24octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de revizuent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de revizuire pentru a anula sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2009, și pentru a judeca fondul cauzei.

A fost criticată soluția de respingere a cererii de revizuire invocându-se prevederile unor decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea inadmisibilității revizuirii sentințelor care au fost pronunțate fără a se evoca fondul.

Deși prima instanță a considerat că Procesul-verbal din 24 septembrie 2012 nu ar fi act nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a susținut că actul menționat este un înscris nou, nu a fost depus la Dosarul nr. x/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, fiind clasificat secret de serviciu, iar începând cu anul 2012, deși a fost scos de sub statutul de secret de serviciu, nu a fost depus de reprezentantul B. în dosarele ce au urmat anului 2012. Actul era relevant pentru soluționarea cauzei, întrucât dovedește că dosarul de cercetare disciplinară întocmit de UM x Alexeni, care l-a vizat pe revizuent, nu a fost macerat și că există și în prezent. Acest aspect rezultă chiar din cuprinsul adresei emisă de B., UM x din 24 august 2009, anexată cererii de recurs. A precizat revizuentul că, la solicitarea sa, actul în discuție i-a fost comunicat la data de 8 iunie 2016.

4.Apărările formulate în cauză;

Prin întâmpinare, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând în esență că înscrisul nou la care face referire revizuentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, niciun criteriu cerut pentru admiterea acțiunii de revizuire nu este întrunit de înscrisul invocat de revizuent: existența procesului-verbal de selecționare din 24 septembrie 2012a fost cunoscută și fără a putea fi dovedită intenția de a fi reținut de către B., nu conține elemente de noutate determinante care să fi putut schimba soluția de fond, acest înscris fiind menționat, atât în Dosarul nr. x/59/2009, cât și în Dosarul nr. x/325/2010.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, nu s-a pronunțat pe fondul cauzei ci, a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea ca fiind tardiv introdusă, soluție ce a fost menținută prin decizia civilă nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

5.1. La data

de 17 februarie 2017, recurentul-revizuent A. a depus o cerere prin care a

solicitat, în temeiul art. 519 C. proc. civ., republicat, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la termenul de prescripție prevăzut de art. 96 din Regulamentul disciplinei militare, raportat la litigiul pe care îl are pe rolul instanțelor de judecată cu B.

5.2. Intimatul B. nu a depus un punct de vedere cu privire la cererea de sesizare formulată de recurentul-revizuent

A.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 22 februarie 2017.

5.3. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și în raport de prevederile legale incidente, în limitele prevăzute de 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat.

În susținerea cererii de revizuire dedusă judecății, reclamantul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

Critica vizând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă este nefondată,în condițiile în care, prima instanță nu a avut în vedere condiția evocării fondului, ci s-a pronunțat asupra neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitor la încadrarea înscrisului invocat de către revizuent în categoria „înscrisurilor doveditoare”în accepțiunea textului de lege.

Înalta Curte reține că, în mod corect, prima instanță a apreciat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., argumentul juridic hotărâtor ce susține această dezlegare constând în faptul că înscrisul nou invocat nu este apt să conducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

Din economia dispozițiilor legale menționate, rezultă că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. implică îndeplinirea mai multor condiții cumulative:

- înscrisul nou trebuie să existe la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătorești;

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut conduce la pronunțarea unei alte soluții.

Cum corect a observat și prima instanță, revizuentul invocă un act care nu exista la data pronunțării hotărârii ce face obiectul revizuirii, acesta fiind emis ca urmare a unor solicitări din partea revizuentului, de transmitere a unor date referitoare la trecerea sa în rezervă.

Împrejurarea că era un document clasificat nu face dovada pretinsului impediment insurmontabil care nu i-a permis accesul la acest act, câtă vreme a fost obținut în urma demersurilor revizuentului, așa cum a afirmat în recurs (actul nou - procesul verbal din 24 septembrie 2012 - i-a fost comunicat la data de 8 iunie 2016, la solicitarea sa).

De asemenea, în cauza dedusă judecății, în mod corect, instanța de fond a reținut că înscrisul nou, invocat de revizuent, nu este apt să conducă la retractarea hotărârii pronunțate.

Astfel, soluția instanței de respingere, ca tardivă,a cererii privind anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 133 din 4 octombrie 1985, nu este influențată de actul invocat ca înscris nou întrucât acesta nu se referă la termenul în care poate fi atacat ordinul respectiv, la comunicarea ordinului.

Totodată se reține că, înscrisul nou nu are legătură cu soluția de respingere a cererii de repunere în termenul de introducere a acțiunii, având în vedere că, pe baza unor împrejurări de fapt concretizate prin probele depuse la dosar, reclamantul a luat cunoștință despre actul administrativ atacat, iar această luare la cunoștință are semnificația unei comunicări valabile a acestui act administrativ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respingere recursul declarat de revizuentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 264 din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2017.