ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 678/2015
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Obiectul cererii și cadrul procesual;
Prin decizia civilă nr. 3416 din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2009*, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins cererile noi formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât A., ca inadmisibile, și a respins recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 157 din 25 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Teleorman, ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 3416 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, în contradictoriu cu intimații B., C. și D. - E.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.
Hotărârea recurată;
Prin Decizia civilă nr. 1265 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, reținând că hotărârea atacată cu revizuire nu evocă fondul și, pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., neputându-se aprecia că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Recursul exercitat în cauză;
Împotriva acestei Deciziei nr. 1265 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, revizuentul A. a formulat recurs, apreciind-o ca fiind nelegală, injustă și netemeinică, solicitând casarea acestei decizii și a Deciziei civile nr. 3416 din 15 decembrie 2011 a aceleiași instanțe.
II. Decizia instanței de recurs;
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Art. 299 C. proc. civ. prevede, la alin. (1), că „Hotărârile fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.”
Conform art. 377 C. proc. civ., „(1) Sunt hotărâri definitive:
hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel;
hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;
hotărârile date în apel;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
(2) Sunt hotărâri irevocabile:
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate;
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, nerecurate;
hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.”
Astfel, din coroborarea dispozițiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speță, decizia atacată pe calea revizuirii de către recurent este irevocabilă, astfel că și decizia Curții de Apel București pronunțată asupra revizuirii este irevocabilă.
Față de aceste dispoziții, prezentul recurs declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Aceasta concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 328 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1265 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.