ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2015

Decizia

nr. 3715/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2013, pe rolul Curții de Apel București reclamanta Agenția Națională de Administrație Fiscală a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministerului, solicitând anularea Deciziei M.A.I. nr. 433644/21.01.2013 privind soluționarea contestației formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 372981/27.11.2012, precum și anularea Notei nr. 372981/2012 emisă de Corpul de Control al Ministerului prin care s-a stabilit o corecție de 5% din valoarea contractului nr. 1094331/26.05.2011, în valoare de 500 lei fără TVA.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3624 din 19.11.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne - Corpul de Control, ca neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea și anulată Decizia M.A.I. nr. 433644/21.01.2013 și Nota nr. 372981/17.11.2012.

Împotriva sentinței pronunțată de curtea de apel au formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministerului și Ministerul Dezvoltării Regionale și Aministrației Publice.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca temei al căii de atac exercitată, recurentul-pârât M.A.I. a susținut în esență următoarele critici:

- În mod eronat instanța de fond a reținut că raportat la natura și complexitatea contractului de achiziție publică, cerința minimă referitoare la experiența similară nu este disproporționată, ci corespunde necesității de a asigura cunoașterea mecanismului de finanțare specific, a procedurilor de achiziții aplicabile în cadrul unei instituții publice, în calitate de beneficiar al finanțării din fonduri comunitare nerambursabile.

- Instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat punctul de vedere emis de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, considerând că are un caracter general, referindu-se la situația în care cerința nu are legătură cu obiectul contractului de achiziție publică. Susține recurentul că neregulile evidențiate în prezenta cauză se încadrează perfect în categoria relelor practici, pe care le-a evidențiat A.N.R.M.A.P. prin punctul de vedere mai sus menționat.

Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului a criticat sentința atacată pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (6) și (8) C. proc. civ. În esență, a susținut următoarele:

Hotărârea atacată conține motive contradictorii în sensul că deși instanța de fond a stabilit că prin cerința impusă intimata a restricționat participarea la procedura de atribuire a contractelor în privința operatorilor economici care au cooptat în cadrul echipei de proiect, personal ce a fost implicat în proiecte similare, dar care nu au fost finalizate din fonduri U.E., ci din alte surse de finanțare, totuși a anulat actele administrative atacate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din noul C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.03.2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23.07.2015, completul filtru a constatat în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursurile declarate sunt admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte constată că motivele de casare invocate sunt neîntemeiate.

Intimata-reclamantă A.N.A.F. a supus controlului de legalitate, în temeiul art. 51 din O.U.G. nr. 66/2014 Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 372981/27.11.2012 prin care s-a aplicat o corecție de 5% pentru contractul nr. 1094331/26.05.2011 încheiat cu SC A. SRL, stabilindu-se un debit în valoare de 212,50 lei.

Prin nota de constatare s-a reținut că reclamanta A.N.A.F., în calitate de autoritate contractantă a stabilit cerințe minime de calificare și/sau selecție restrictive pentru atribuirea contractului de servicii nr. 1094331/26.05.2011, încălcând în acest fel dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei reținând că este justificată rezonabil concluzia că, raportat la natura și complexitatea contractului de achiziție publică, cerința minimă referitoare la experiența similară nu este disproporționată, ci corespunde necesității de a asigura cunoașterea mecanismului de finanțare specific, a procedurilor de achiziție aplicabile în cadrul unei instituții publice în calitate de beneficiar al finanțării din fonduri comunitare nerambursabile post-aderare.

Considerentele sentinței de fond sunt corecte fiind însușite de instanța de control judiciar în urma propriului demers de analiză a modului în care s-a aplicat cadrul normativ la elementele factuale ale cauzei.

Referitor la motivarea sentinței, critica formulată de recurentul-pârât M.A.I.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că sentința pronunțată de curtea de apel răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., judecătorul argumentând logic și coerent soluția adoptată.

Susținerea recurentului în sensul că deși instanța de fond a reținut că prin cerința impusă intimata-reclamantă a restricționat participarea la procedura de atribuire a contractelor, acelor operatori economici care au cooptat în cadrul echipei de proiect personal ce a fost implicat în proiecte similare, dar care nu au fost finanțate din fonduri U.E., ci din alte surse de finanțare, totuși a hotărât anularea actelor administrative atacate, este nefondată.

Judecătorul fondului a explicat convingător că deși din Nota justificativă nr. 1093370/15.04.2011 nu rezultă în detaliu rațiunile pentru care s-a apreciat că experiența similară trebuie să fie raportată la proiecte/programe finanțate din fonduri europene, argumentele prezentate în fața instanței au fost apreciate ca rezonabile.

A explicat, de asemenea că, realizarea activității de audit extern al unui proiect finanțat din fonduri nerambursabile prezintă o complexitate sporită și astfel impune o minimă experiență privind auditarea unor proiecte de natura celui în care se derulează contractul de audit.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv ce se regăsește în ambele recursuri declarate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentele consideră că impunerea de către reclamanta A.N.A.F. a cerințelor minime de calificare pentru demonstrarea experienței profesionale a potențialilor ofertanți, respectiv a expertului evaluator/auditorului extern sunt restrictive și contravin prevederilor legale în vigoare.

Potrivit prevederilor art. 187 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale, aprecierea acestora urmând a se face ținând cont de experința, aptitudinile, eficiența și capacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informațiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire.

Conform disp. art. 8 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

Totodată, alin. (2) art. 8 din H.G. nr. 925/2006 prevede că atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum a prevăzut la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

În cauză autoritatea contractantă a elaborat Nota justificativă nr. 1093770/15.04.2011 aflată la dosarul cauzei.

Instanța reține că în lipsa unor definiții clare ale criteriilor sau cerințelor restrictive în legea aplicabilă în perioada de referință, măsura adoptată de recurentul-pârât M.A.I. este excesivă, pentru că nu ține seama de contextul economic și normativ în care a fost derulat procedura de atribuire și de interesul legitim urmărit de autoritatea contractantă care, în considerarea prevederilor art. 184 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 a urmărit să evite periclitarea realizării obiectivului de investiții finanțat.

Cerințele impuse în mod transparent și nediscriminatoriu tuturor potențialilor candidați nu pot fi considerate contrare scopului legii, ci, dimpotrivă, exprimă diligența autorității contractante în a impune un nivel adecvat de rigurozitate a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică pentru a înlătura riscurile ce ar putea afecta scopul contractului.

În ceea ce privește adresa nr. 7390/11.05.2012, prin care A.N.R.M.A.P. și-a exprimat punctul de vedere cu privire la stabilirea caracterului restrictiv al acestei cerințe minime (demonstrarea îndeplinirii capacității tehnice și/sau profesionale prin prezentarea unui contract finanțat din fonduri europene nerambursabile) nu prezintă relevanță față de împrejurarea că se referea la o altă situație, respectiv aceea în care cerința nu are legătură cu obiectul contractului de achiziție publică, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

Procedura de achiziție publică supusă prezentei analize vizează un contract al cărui obiect constă chiar în evaluarea și auditarea unui proiect finanțat din fonduri comunitare.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că sentința instanței de fond este legală, Înalta Curte în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 3624 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2015.