ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2291/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2291/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
2291/2016
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile
art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Cererea de recurs
Prin încheierea din
data de 27 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă,
a fost respinsă cererea formulată de petenta A. prin
care a solicitat recuzarea completului de judecată învestit cu soluționarea
contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 30 din 29 martie 2016,
pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2016.
În motivarea încheierii s-a reținut faptul că cererea petentei
nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 42
alin. (1) pct. 1-13 C. proc. civ.
La data de 1 iulie 2016, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii
din data de 27 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
În
motivarea recursului, recurenta a făcut o expunere
succintă a situației de fapt și a modului de soluționare a cauzei,
apreciind că nu a fost soluționată corect cererea de recuzare, fără
a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.
Dosarul a fost înregistrat ca recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, la data de 28 iulie 2016, în raport
de dispozițiile art. 53 C. proc. civ., coroborat cu art. 97 C. proc. civ.,
deși cererea a fost intitulată apel de parte, fiind repartizat Completului
filtru nr. 2 (CF 2).
Prin rezoluția completului din 12 septembrie 2016, cererea de recurs
a fost comunicată intimaților B. și C., cu mențiunea de a depune
întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare, fără ca aceștia
să fi depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2) C.
proc. civ., coroborat cu art. 471 alin. (5) C. proc. civ.
La data de 26 septembrie 2016, recurenta a depus dovada de plata a taxei
de timbru în cuantum de 100 RON, datorată în temeiul art. 24 alin. (2) teza
a doua din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 26 octombrie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se
că recursul este admisibil, dar partea nu a indicat motivele de nelegalitate
pe care se întemeiază cererea.
Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile
art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 26 octombrie
2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către
părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa
cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., intimații
și recurenta depunând punct de vedere la raport, la data de 11 noiembrie 2016
și respectiv la 14 noiembrie 2016.
Prin rezoluție din data de 21 noiembrie 2016, s-a acordat termen la
data de 22 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vederea
soluționării recursului.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează a-l anula pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de
recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții
în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul
profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice,
denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului
juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică
și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după
caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse
printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în
cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului
juridic.
Alin.(3) al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că mențiunile
prevăzute la alin. (1) Iit a) și c) - e), precum și cerințele
menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cererea de recurs formulată de petenta A. nu îndeplinește condițiile
prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3)
C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că în motivarea
căii de atac nu se invocă critici de nelegalitate care să vizeze
încheierea atacată, recurenta făcând doar o prezentare succintă a
situației de fapt și exprimându-și nemulțumirea față
de soluția dată de instanță, cu invocarea formală a unor
texte de lege.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control
judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate
sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă
la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul
în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute
la art. 488 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să
anuleze recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință
din data de 27 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I
D E
Anuleaxă recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință
din data de 27 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
22 noiembrie 2016.