ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2016

Decizia nr. 2095/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 august 2014 reclamantul A. a solicitat anularea din cuprinsul prevederilor punctului 8.3. lit. c) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 438 din 31 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, a sintagmei "punerea la dispoziție", deci a prevederilor privind neacordarea concediului de odihnă suplimentar în cazul polițiștilor aflați în situația punerii la dispoziție, ca fiind nelegală, și

- anularea din cuprinsul prevederilor art. 4 alin. (3) al anexei la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 489 din 20 octombrie 2005 privind Normele de încadrare a polițiștilor în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, emis pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de munca și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, a sintagmei "pe timpul punerii la dispoziție" ca perioada de timp când polițiștii nu beneficiază de încadrare în condiții deosebite, speciale și alte condiții, ca fiind nelegală, și să se dispună acordarea tuturor drepturilor de care a fost privat datorită prevederilor nelegale din actele normative enumerate anterior, de la data punerii la dispoziție, 27 iunie 2006 și până în prezent, astfel: acordarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar aferent anului 2014 și ulterior până la clarificarea situației juridice, precum și compensarea în bani, ca ore suplimentare efectuate, a zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate în anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013, sume de bani actualizate cu indicele de inflație; încadrarea activității desfășurate, de la data punerii la dispoziție până în prezent și ulterior până la clarificarea situației juridice, în condiții deosebite speciale și alte condiții.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 194/CA/2014 - P.I. din data de 27 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. a hotărât următoarele:

Respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neacordate în perioada 2007, ianuarie 1 - 06 august 2011 și respinge ca prescrisă această pretenție.

Respinge ca nefondate restul capetelor de acțiune formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul MAI.

Recursul.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, în sensul anulării prevederilor invocate, ca fiind nelegale precum și acordarea tuturor drepturilor de care a fost privat în mod nelegal.

Prin cererea de recurs nu s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, însă, prin Răspunsul la întâmpinare, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

Examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul a fost motivat cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 489 C. proc. civ., împrejurare sancționată cu nulitatea, reținându-se că motivele de recurs au fost depuse cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant A. a formulat Punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul dosarului de față, apreciind că motivele recursului se încadrează în termenul general de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art. 385 alin. (1) C. proc. civ. Solicită recurentul a se constata că recursul și motivele acestuia să fie socotite ca depuse în termen și să nu fie aplicate dispozițiile art. 489 C. proc. civ. A invocat dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Completul filtru a stabilit termen la data de 22 iunie 2016, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege, pentru considerentele în continuare arătate:

Completul de filtru, studiind actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, constată că în cauză este vorba de două acte administrative - Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 438 din 31 aprilie 2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 489 din 20 octombrie 2005, a căror legalitate a format obiectul analizei instanței de judecată.

Aceeași calificare a obiectului juridic dedus judecății a fost dată și de instanța de fond care, în practicaua hotărârii atacate de recurent, a consemnat "pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ în primă instanță (...) având ca obiect anulare act administrativ".

Astfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, procesul a fost guvernat de normele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, la art. 28 prevăd că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cel ale Codului de procedură civilă, în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

A invoca dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., legea generală, referitoare la termenul de declarare a recursului, ca fiind cel de 30 de zile, de la comunicarea hotărârii, echivalează cu golirea de conținut a legii contenciosului administrativ - lege specială - în raport cu normele generale și, totodată, cu "anularea" sintagmei "dacă legea nu dispune altfel", prevăzută tot la articolul 485 alin. (1) C. proc. civ.

Cum litigiul dedus judecății are ca obiect "anularea unui act administrativ", în cauză sunt incidente normele speciale ale legii contenciosului administrativ, inclusiv cele referitoare la calea ordinară de atac ce ar trebui exercitată, respectiv "recursul" și la termenul în care hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată respectiv "în termen de 15 zile de la comunicare", conform art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Completul de filtru are în vedere și dispozițiile art. 489 C. proc. civ., conform cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin (1) C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Astfel, Completul de filtru constată, după cum s-a reținut și în raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, că, deși recursul a fost declarat chiar înainte de comunicarea hotărârii (respectiv în data de 28 octombrie 2014, prin e-mail, la o zi după pronunțarea hotărârii din 27 octombrie 2014); hotărârea fiind comunicată de instanță recurentului la data de 10 noiembrie 2014, primită de parte la data de 13 noiembrie 2014, care, la data de 26 noiembrie 2014 a mai expediat prin poștă o cerere de recurs nemotivată, motivarea recursului s-a făcut cu mult peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv în data de 10 decembrie 2014, prin poștă, înregistrată la instanța de fond la data de 12 decembrie 2014, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Completul de filtru reține deopotrivă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanță.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va anula recursul, ca tardiv motivat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 194/CA/2014 - P.I. din 27 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN