ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2287/2016

HOTĂRÂRE

22.11.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2287/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2287/2016

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 08 ianuarie 2016,

D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău a formulat, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL și terțul poprit SC B. SRL, cerere de menținere a popririi instituite prin adresa din 24 noiembrie 2015.

În motivare, s-a arătat, în esență, că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de C. proc. fisc., fapt ce a condus la formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 150 din actul normativ amintit.

Prin sentința nr. 1864 din 24 martie 2016, Judecătoria Brăila, secția civilă,

a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

În cauză, executarea silită a fost demarată prin adresa din 24 noiembrie 2015, emisă de creditoare.

Instanța a reținut că terțul poprit nu a procedat Ia înștiințarea creditoarei, iar în prezenta cerere nu se invocă neregularități privind procedura de înființare a popririi, motiv pentru care a constatat că, în ce privește competența instanței, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 150 C. proc. fisc., ce constituie norme derogatorii de la prevederile prin care se stabilește competența instanței de executare.

Conform art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, dispozițiile C. proc. fisc. se completează cu cele ale C. proc. civ.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

Instanța a reținut că executarea s-a demarat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., urmând ca instanța competentă teritorial în soluționarea cererii să fie determinată potrivit art. 3 C. proc. fisc. coroborat cu art. 789 și art. 651 C. proc. civ.

Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 789 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 651 C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de validare poprire, Judecătoria Brăila a stabilit că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Pătârlagele, întrucât debitoarea are sediul social în aria de circumscripție a acesteia, așa cum rezultă din H.G. nr. 337/1993.

Investită prin declinare, Judecătoria Pâtârlagele a pronunțat sentința nr. 946 din 30 septembrie 2016,

prin care, la rândul său, a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței. A declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin precizările transmise Judecătoriei Pătârlagele, cu adresa din 23 august 2016, creditoarea a arătat că a învestit instanța de judecată cu o „cerere de menținere a popririi", întemeiată în drept pe dispozițiile art. 150 C. proc. fisc. A menționat faptul că cererii îi sunt aplicabile dispozițiile legale cu caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, reglementate de C. proc. fisc., concluzionând că temeiul legal este art. 150 C. proc. fisc., fiind vorba de o cerere de menținere a popririi, iar nu dispozițiile art. 789 alin. (1) C. proc. civ. privind validarea popririi.

Față de aceste precizări, Judecătoria Pătârlagele, la termenul din data de 30 septembrie 2016, a invocat din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială, fiind vorba de o necompetență de ordine publică.

Instanța a reținut că unul dintre principiile ce guvernează procesul civil este acela al disponibilității, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., principiu ce presupune, printre altele, că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

În speța de față, creditoarea a invocat, în cuprinsul cererii, că obiectul acesteia îl constituie menținerea popririi și a arătat temeiul de drept ca fiind art. 150 C. proc. fisc., reglementare specială și derogatorie de la dreptul comun, raportat la conținutul raportului juridic dedus judecății și care vizează punerea în executare silită a unor creanțe fiscale.

Judecătoria Brăila investită cu soluționarea cererii în virtutea textului de lege menționat mai sus, a calificat respectiva cerere ca fiind o cerere de validare a popririi întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispozițiile art. 789 C. proc. civ., cu consecința stabilirii competenței teritoriale în raport de aceste dispoziții legale cu referire la art. 651 C. proc. civ. Este adevărat că în exercitarea rolului judecătorului așa cum se reglementează în art. 22 C. proc. civ., acesta poate să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, evident după punerea în discuție a părților a calificării juridice exacte, însă nu este îndreptățit să schimbe temeiul juridic arătat expres de către reclamant, pe motivul că nu este incidență ipoteza reglementată de textul indicat ca temei de drept al acțiunii.

În această situație, instanța văzând mențiunea expresă privind natura juridică a cererii formulate și temeiul de drept al acesteia, Judecătoria Pătârlagele a analizat competența teritorială raportat la acest temei.

S-a reținut astfel că, potrivit disp. art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cererea de menținere a popririi, reglementată de acest text de lege, este de competența instanței judecătorești (judecătoriei) în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

În cazul de față, sediul terțului poprit se află în satul Jirlău, comuna Jirlău, județul Brăila, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brăila, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea formulată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 08 ianuarie 2016, D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL și terțul poprit SC B. SRL, menținerea popririi instituite prin adresa din 24 noiembrie 2015, invocând dispozițiile art. 150 C. proc. fisc.

Potrivit dispozițiilor art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., "dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi".

Se constată că prin textul de lege precizat s-a instituit o competență teritorială exclusivă și obligatorie, derogatorie de la dreptul comun, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, în privința cererilor de menținere sau desființare a

popririi,

Pe de altă parte, din analiza textului legal mai sus citat rezultă ca menținerea popririi se poate dispune dacă sunt îndeplinite două condiții alternative, respectiv dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau dacă se invocă alte neregularități privind înființarea popririi.

Niciuna dintre aceste două condiții nu sunt îndeplinite în cauză, în sensul că terțul poprit nu a procedat la înștiințarea organului de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit și nici nu se invocă prin cererea formulată, neregularități privind procedura de înființare a popririi (mențiune făcută de însăși creditoare în cererea adresată instanței - Dosar nr. x/196/2016 al Judecătoriei Brăila).

Creditoarea arată că art. 150 alin (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. trebuie interpretat în sensul că neîndeplinirea obligațiilor de către terțul poprit atrage, de plano, menținerea popririi de către instanța de judecată.

Or, așa cum s-a reținut mai sus, acest text legal se referă la ipoteza în care sunt îndeplinite cele două condiții menționate, simpla neîndeplinire a obligațiilor de către terțul poprit nefiind suficientă pentru a atrage incidența, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, a dispozițiilor art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 prevede faptul că dispozițiile C. proc. fisc. se completează cu cele ale C. proc. civ.

Potrivit normelor cuprinse în art. 24 noul C. proc. civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, se reține faptul că executarea silită s-a demarat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., motiv pentru care instanța competentă teritorial în soluționarea cererii va fi stabilită potrivit art. 3 C. proc. fisc. coroborat cu art. 790 și art. 651 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Se constată faptul că debitoarea SC A. SRL are sediul în comuna Jirlău, satul Jirlău, aflat în circumscripția Judecătoriei Pătârlagele.

În considerarea celor ce preced, competența soluționării acțiunii revine Judecătoriei Pătârlagele.