ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3177/91/2014 din 10 decembrie 2014, reclamanta A.P.D.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.A.D.R., pe calea contestației la executare, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă de către pârâtă. Totodată, reclamanta a solicitat, prin ordonanță președintială, măsura provizorie de suspendare a executării prin poprire a conturilor X, Y și Z. În motivarea contestației, reclamanta a învederat instanței, în esență, următoarele: În fapt, A.P.D.L. a fost înregistrată în anul 2008 în S.E.A.P.

întrucât a derulat programe cu finanțare publică, fiind obligată să achiziționeze 20% din materiale prin acest sistem electronic, în condițiile în care înregistrarea și accesul erau gratuite în baza H.G. nr. 1660/2006. În 2009 a fost emisă H.G. nr. 370/2009 care instituie un tarif de acces autorităților contractante. Deși în 2009 A.P.D.L. nu a mai avut calitate de autoritate contractantă, A.S.S.I. a emis decizia de impunere mai sus indicată care în 2014 a devenit titlu executoriu în dosarul de executare din 3 noiembrie 2014. Decizia din 3 noiembrie 2009 nu a putut fi contestată întrucât nu a fost comunicată și chiar dacă ar fi fost comunicată aceasta nu cuprindea elementele de bază pentru a putea fi contestată.

Așa fiind, somația de plată din anul 2014 emisă în dosarul de executare de către A.A.D.R. este nelegală deoarece are la bază un titlu executoriu lovit de nulitate absolută potrivit art. 46 și art. 141 C. proc. fisc. Pentru motivele expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației, desființarea titlului executoriu din 3 noiembrie 2009 și pe cale de consecință și a procesului-verbal de stabilire a obligațiilor accesorii din 3 noiembrie 2014, precum și anularea tuturor actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu din 3 noiembrie 2014. În baza art. 997 C. proc. civ. și art. 149 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea executării prin poprire pentru sumele ce intră în conturile indicate în petitul acțiunii, arătând că A.P.D.L.

derulează prin aceste conturi programe cu persoane defavorizate, iar blocarea conturilor duce la imposibilitatea distribuirii ajutoarelor către aceste persoane. Pârâta A.A.D.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea, excepția tardivității acțiunii în anularea deciziei din 3 noiembrie 2009 și excepția inadmisibilității acțiunii. Prin sentința civilă nr. 7/2015 din 21 ianuarie 2015 Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, reținând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta ar fi instanța competentă să soluționeze actele administrativ fiscale emise de A.A.D.R.

față de calitatea acesteia de organ al administrației publice centrale. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46/2015 din 12 februarie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, la Judecătoria Focșani, judecătoria de la sediul debitoarei, reținând că în speță în raport de obiectul acțiunii, contestație la executare, competența de soluționare în fond nu poate fi a unei instanțe de contencios administrativ, ci a instanței de executare, cu atât mai mult cu cât executarea a debutat prin instituirea popririi pe conturile reclamantei potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 713 din același cod. Judecătoria Focșani, secția civilă, prin sentința civilă-litigii cu profesioniștii din 21 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Focșani și Curtea de Apel Galați, și a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, având ca obiect contestația la executare. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, având caracter absolut. Normele de competență materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești. În cauză, cererea de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând și anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă de către pârâta A.A.D.R.

București. Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei din 3 august 2009 competentă material și teritorial este Curtea de Apel București, întrucât actul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. În respectarea principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanța de judecată trebuie să respecte limitele învestirii sale.

Astfel fiind, cum reclamanta a calificat decizia din 3 august 2009 ca având natura unui act administrativ și și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența în soluționarea cauzei revine instanței de contencios administrativ. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se dispune altfel. Totodată, este de reținut că pârâta A.A.D.R. București este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică.

Față de considerentele anterior expuse Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.