ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2015

HOTĂRÂRE
17.09.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

negativ de competență;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3177/91/2014 din 10 decembrie 2014, reclamanta

A.P.D.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.A.D.R., pe calea contestației

la executare, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3

august 2009 emisă de către pârâtă. Totodată, reclamanta a solicitat, prin ordonanță

președintială, măsura provizorie de suspendare a executării prin poprire a conturilor

X, Y și Z.

În motivarea contestației,

reclamanta a învederat instanței, în esență, următoarele:

În fapt, A.P.D.L.

a fost înregistrată în anul 2008 în S.E.A.P. întrucât a derulat programe cu finanțare

publică, fiind obligată să achiziționeze 20% din materiale prin acest sistem electronic,

în condițiile în care înregistrarea și accesul erau gratuite în baza H.G. nr. 1660/2006.

În 2009 a fost

emisă H.G. nr. 370/2009 care instituie un tarif de acces autorităților contractante.

Deși în 2009 A.P.D.L. nu a mai avut calitate de autoritate contractantă, A.S.S.I.

a emis decizia de impunere mai sus indicată care în 2014 a devenit titlu executoriu

în dosarul de executare din 3 noiembrie 2014.

Decizia din 3

noiembrie 2009 nu a putut fi contestată întrucât nu a fost comunicată și chiar dacă

ar fi fost comunicată aceasta nu cuprindea elementele de bază pentru a putea fi

contestată. Așa fiind, somația de plată din anul 2014 emisă în dosarul de executare

de către A.A.D.R. este nelegală deoarece are la bază un titlu executoriu lovit de

nulitate absolută potrivit art. 46 și art. 141 C. proc. fisc.

Pentru motivele

expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației, desființarea

titlului executoriu din 3 noiembrie 2009 și pe cale de consecință și a procesului-verbal

de stabilire a obligațiilor accesorii din 3 noiembrie 2014, precum și anularea tuturor

actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu din 3 noiembrie 2014.

În baza art. 997

unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea executării prin poprire pentru sumele

ce intră în conturile indicate în petitul acțiunii, arătând că A.P.D.L. derulează

prin aceste conturi programe cu persoane defavorizate, iar blocarea conturilor duce

la imposibilitatea distribuirii ajutoarelor către aceste persoane.

Pârâta A.A.D.R.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Vrancea, excepția tardivității acțiunii în anularea deciziei din 3 noiembrie 2009

și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 7/2015 din 21 ianuarie 2015 Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă

și de contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați,

reținând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

aceasta ar fi instanța competentă să soluționeze actele administrativ fiscale emise

de A.A.D.R. față de calitatea acesteia de organ al administrației publice centrale.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46/2015

din 12 februarie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, la Judecătoria Focșani,

judecătoria de la sediul debitoarei, reținând că în speță în raport de obiectul

acțiunii, contestație la executare, competența de soluționare în fond nu poate fi

a unei instanțe de contencios administrativ, ci a instanței de executare, cu atât

mai mult cu cât executarea a debutat prin instituirea popririi pe conturile reclamantei

potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale

art. 713 din același cod.

Judecătoria Focșani,

secția civilă, prin sentința civilă-litigii cu profesioniștii din 21 mai 2015 a

admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, a constatat intervenit

conflictul negativ de competență între Judecătoria Focșani și Curtea de Apel Galați,

și a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării acestuia, având ca obiect contestația la executare.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,

va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați

competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

Competența materială

este reglementată de norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga,

având caracter absolut.

Normele de competență

materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura

cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret,

de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

În cauză, cererea

de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând și

anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă

de către pârâta A.A.D.R. București.

Examinând cauza

din perspectiva conflictului negativ de competență intervenit între cele două instanțe,

Înalta Curte constată că pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea

deciziei din 3 august 2009 competentă material și teritorial este Curtea de Apel

București, întrucât actul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii.

În respectarea

principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește

cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanța de judecată trebuie să

respecte limitele învestirii sale.

Astfel fiind,

cum reclamanta a calificat decizia din 3 august 2009 ca având natura unui act administrativ

și și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența

în soluționarea cauzei revine instanței de contencios administrativ.

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se dispune altfel.

Totodată, este

de reținut că pârâta A.A.D.R. București este organ de specialitate al administrației

publice centrale cu personalitate juridică.

Față de considerentele

anterior expuse Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați, căreia i se va trimite dosarul.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3467/2014
Decizia nr. 3467/2014 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei
ÎCCJ 2015-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3467/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 18 d
ÎCCJ 2015-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1793/2015
ținut în esență că motivele de nelegalitate invocate în contestația administrativă se regăsesc în cererea de chemare în judecată și constituie motivele de recurs invocate. S-a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele art. 43 din O.G. nr
ÎCCJ 2014-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2014
eronate a înscrisurilor depuse la dosar, deoarece s-a reținut îndeplinirea obligației de motivare a contestației împotriva deciziei din 26 noiembrie 2010 prin considerentele expuse în contestația formulată împotriva deciziei nr. 578 din 26
ÎCCJ 2017-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2017
58 din 29 iulie 2014. Prima instanță a respins cererea reclamantei, arătând că aceasta "nu prezintă argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat și susținerile reclamantei din cererea de ch
Sursă