ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3177/91/2014 din 10 decembrie 2014, reclamanta
A.P.D.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.A.D.R., pe calea contestației
la executare, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3
august 2009 emisă de către pârâtă. Totodată, reclamanta a solicitat, prin ordonanță
președintială, măsura provizorie de suspendare a executării prin poprire a conturilor
X, Y și Z.
În motivarea contestației,
reclamanta a învederat instanței, în esență, următoarele:
În fapt, A.P.D.L.
a fost înregistrată în anul 2008 în S.E.A.P. întrucât a derulat programe cu finanțare
publică, fiind obligată să achiziționeze 20% din materiale prin acest sistem electronic,
în condițiile în care înregistrarea și accesul erau gratuite în baza H.G. nr. 1660/2006.
În 2009 a fost
emisă H.G. nr. 370/2009 care instituie un tarif de acces autorităților contractante.
Deși în 2009 A.P.D.L. nu a mai avut calitate de autoritate contractantă, A.S.S.I.
a emis decizia de impunere mai sus indicată care în 2014 a devenit titlu executoriu
în dosarul de executare din 3 noiembrie 2014.
Decizia din 3
noiembrie 2009 nu a putut fi contestată întrucât nu a fost comunicată și chiar dacă
ar fi fost comunicată aceasta nu cuprindea elementele de bază pentru a putea fi
contestată. Așa fiind, somația de plată din anul 2014 emisă în dosarul de executare
de către A.A.D.R. este nelegală deoarece are la bază un titlu executoriu lovit de
nulitate absolută potrivit art. 46 și art. 141 C. proc. fisc.
Pentru motivele
expuse succint mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației, desființarea
titlului executoriu din 3 noiembrie 2009 și pe cale de consecință și a procesului-verbal
de stabilire a obligațiilor accesorii din 3 noiembrie 2014, precum și anularea tuturor
actelor de executare efectuate în baza titlului executoriu din 3 noiembrie 2014.
În baza art. 997
C. proc. civ. și art. 149 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta a solicitat emiterea
unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea executării prin poprire pentru sumele
ce intră în conturile indicate în petitul acțiunii, arătând că A.P.D.L. derulează
prin aceste conturi programe cu persoane defavorizate, iar blocarea conturilor duce
la imposibilitatea distribuirii ajutoarelor către aceste persoane.
Pârâta A.A.D.R.
a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului
Vrancea, excepția tardivității acțiunii în anularea deciziei din 3 noiembrie 2009
și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința
civilă nr. 7/2015 din 21 ianuarie 2015 Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă
și de contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale
și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați,
reținând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
aceasta ar fi instanța competentă să soluționeze actele administrativ fiscale emise
de A.A.D.R. față de calitatea acesteia de organ al administrației publice centrale.
Curtea de Apel
Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46/2015
din 12 februarie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din
oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, la Judecătoria Focșani,
judecătoria de la sediul debitoarei, reținând că în speță în raport de obiectul
acțiunii, contestație la executare, competența de soluționare în fond nu poate fi
a unei instanțe de contencios administrativ, ci a instanței de executare, cu atât
mai mult cu cât executarea a debutat prin instituirea popririi pe conturile reclamantei
potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale
art. 713 din același cod.
Judecătoria Focșani,
secția civilă, prin sentința civilă-litigii cu profesioniștii din 21 mai 2015 a
admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, a constatat intervenit
conflictul negativ de competență între Judecătoria Focșani și Curtea de Apel Galați,
și a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în
vederea soluționării acestuia, având ca obiect contestația la executare.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,
care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul
dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,
va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați
competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuțiilor
instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială
și teritorială.
Competența materială
este reglementată de norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga,
având caracter absolut.
Normele de competență
materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura
cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret,
de o anumită categorie de instanțe judecătorești.
În cauză, cererea
de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând și
anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia din 3 august 2009 emisă
de către pârâta A.A.D.R. București.
Examinând cauza
din perspectiva conflictului negativ de competență intervenit între cele două instanțe,
Înalta Curte constată că pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea
deciziei din 3 august 2009 competentă material și teritorial este Curtea de Apel
București, întrucât actul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice și a contractelor de concesiune de servicii.
În respectarea
principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește
cadrul procesual, inclusiv temeiul cererii sale, instanța de judecată trebuie să
respecte limitele învestirii sale.
Astfel fiind,
cum reclamanta a calificat decizia din 3 august 2009 ca având natura unui act administrativ
și și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența
în soluționarea cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Potrivit art.
10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ litigiile privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează
în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel,
dacă prin lege organică specială nu se dispune altfel.
Totodată, este
de reținut că pârâta A.A.D.R. București este organ de specialitate al administrației
publice centrale cu personalitate juridică.
Față de considerentele
anterior expuse Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel Galați, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.