ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2252/2016

Decizia nr.

2252/2016

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06 ianuarie 2015 pe rolul

Tribunalului Dolj reclamantele A., B., C. și D. în contradictoriu cu

pârâta Filarmonica E., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce

va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor actualizate, echivalente cu diferența dintre

recalcularea drepturilor salariale, având ca reper nivelul lunii decembrie

2009, prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr.

21/2007 aprobată

prin Legea nr. 353/2007 șl a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, și

drepturile salanale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 30

decembrie 2011 și data comunicării hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 2008 din 29 aprilie 2015, pronunțată

de Tribunalul Dolj, s

-a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâtă.

S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții

A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Filarmonica E. A fost obligată

pârâta să plătească reclamanților diferențele salariale

dintre drepturile cuvenite dacă pârâta ar fi aplicat O.G. nr. 21/2007 și

cele plătite efectiv în perioada 30 decembrie 2011 – 29 aprilie 2015 (la zi).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Filarmonica E., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 3753

din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, a fost admis și în consecință, a fost schimbată

sentința apelată în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamante.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire,

reclamanții A., B., C., D., în temeiul dispozițiilor art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. înregistrată inițial pe rolul Curții

de Apel Craiova, prin decizia nr. 3926 din 21 septembrie 2016, această instanță

și-a declinat competența de soluționare, în raport de dispozițiile

art. 510 alin. (2) teza 1 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Prin cererea de revizuire, în esență, revizuenții au susținut

că soluția pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 în care figurează

ca părți, este în contradicție cu cea dată în Dosarul nr. x/63/2015

în care deși a avut un obiect similar, în acesta s-a admis cererea de chemare

în judecată, adică reclamanții au obținut despăgubirile

solicitate, reprezentând diferența între drepturile salariale efectiv încasate

și cele care s-ar fi cuvenit.

Consideră că cererea de revizuire este admisibilă, în cauză

existând identitatea cerută de text cu privire la: părți - raportată

Ia calitatea de personal artistic a reclamanților; obiect - în ambele dosare

s-a solicitat plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile

salariale primite și cele cuvenite prin luarea în calcul a salariului stabilit

cu aplicarea O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007; cauză

- în ambele dosare, drepturile solicitate provin din neaplicarea O.G. nr. 21/2007

aprobată prin Legea nr. 353/2007.

Astfel, în cele două dosare, asupra aceluiași litigiu, s-au pronunțat

soluții diferite, cea corectă fiind în Dosarul nr. x/63/2015, dar și

în alte dosare soluționate astfel.

Înalta Curte, la data de 17 noiembrie 2016, a reținut cauza în pronunțare

asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de prevederile

art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând,

excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta

Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate,

pentru considerentele ce succed.

Revizuenții au solicitat instanței anularea deciziei nr. 3753

din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.

Norma cuprinsă în pct. 8 din art. 509 alin. (1) C. proc. civ., deschide

părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe

de același grad sau de grade deosebite care încalcă autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

Prin cererea de revizuire s-a susținut ca decizia a cărei anulare

se cere este în contradicție cu alte decizii ale aceleași instanțe

- Curtea de Apel Craiova, indicându-se și Dosarul nr. x/63/2015. pronunțate

în pricini similare, în privința altor salariați, având calitatea de angajați

într-un post de specialitate artistică ca revizuenți.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru

a fi incidența teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a

fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale

căror dispozitive sau considerente decisive sunt contradictorii, condiție

ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile

să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să

fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile

contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat

excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuenți,

se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale

instanței - Curtea de Apel Craiova, pronunțate în cauze similare (iar

nu identice), în privința altor părți având calitatea de angajați

într-un post de specialitate artistică ca cea deținută de revizuenții,

nu se poate obține anularea deciziei instanței de apel, întrucât, practica

neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri

de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca

hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire

la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și

cauză.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor

greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea

principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Față de cele ce preced, pentru motivele arătate, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire.

ÎNALTA

CURTE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții

A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 3753 din 15 septembrie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.