ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2252/2016

Decizia nr. 2252/2016 Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalului Dolj reclamantele A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta Filarmonica E., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor actualizate, echivalente cu diferența dintre recalcularea drepturilor salariale, având ca reper nivelul lunii decembrie 2009, prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007 șl a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, și drepturile salanale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 30 decembrie 2011 și data comunicării hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 2008 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, s -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Filarmonica E. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților diferențele salariale dintre drepturile cuvenite dacă pârâta ar fi aplicat O.G. nr. 21/2007 și cele plătite efectiv în perioada 30 decembrie 2011 – 29 aprilie 2015 (la zi). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Filarmonica E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 3753 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis și în consecință, a fost schimbată sentința apelată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamante.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, reclamanții A., B., C., D., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 3926 din 21 septembrie 2016, această instanță și-a declinat competența de soluționare, în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) teza 1 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire, în esență, revizuenții au susținut că soluția pronunțată în Dosarul nr. x/63/2015 în care figurează ca părți, este în contradicție cu cea dată în Dosarul nr. x/63/2015 în care deși a avut un obiect similar, în acesta s-a admis cererea de chemare în judecată, adică reclamanții au obținut despăgubirile solicitate, reprezentând diferența între drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit.

Consideră că cererea de revizuire este admisibilă, în cauză existând identitatea cerută de text cu privire la: părți - raportată Ia calitatea de personal artistic a reclamanților; obiect - în ambele dosare s-a solicitat plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite prin luarea în calcul a salariului stabilit cu aplicarea O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007; cauză - în ambele dosare, drepturile solicitate provin din neaplicarea O.G. nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007. Astfel, în cele două dosare, asupra aceluiași litigiu, s-au pronunțat soluții diferite, cea corectă fiind în Dosarul nr. x/63/2015, dar și în alte dosare soluționate astfel.

Înalta Curte, la data de 17 noiembrie 2016, a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Analizând, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed. Revizuenții au solicitat instanței anularea deciziei nr. 3753 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Norma cuprinsă în pct. 8 din art. 509 alin. (1) C. proc. civ., deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin cererea de revizuire s-a susținut ca decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale aceleași instanțe - Curtea de Apel Craiova, indicându-se și Dosarul nr. x/63/2015. pronunțate în pricini similare, în privința altor salariați, având calitatea de angajați într-un post de specialitate artistică ca revizuenți. În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidența teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente decisive sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc.

civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță. Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale instanței - Curtea de Apel Craiova, pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți având calitatea de angajați într-un post de specialitate artistică ca cea deținută de revizuenții, nu se poate obține anularea deciziei instanței de apel, întrucât, practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. Față de cele ce preced, pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire. ÎNALTA CURTE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 3753 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.