ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2016

Decizia nr. 1994/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24 iunie 2016,

revizuenții A., B., C., D., E. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.

3846 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

Dosarul nr. x/63/2015, pe care o consideră contradictorie cu decizia

civilă nr. 2782 din 24 mai 2016 pronunțată de aceeași

instanță în Dosarul nr. x/63/2015.

În drept,

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea

cererii de revizuire, s-a arătat că există identitate cu privire

la părți, respectiv calitatea de personal artistic a

reclamanților din cele două dosare, obiect - în ambele cauze s-a

solicitat plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile

salariale primite și cele cuvenite prin luarea în calcul a salariului

stabilit cu aplicarea O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007

și, respectiv identitate de cauză - întrucât în ambele litigii

drepturile solicitate provin din neaplicarea aceluiași act normativ.

De asemenea,

revizuenții au arătat că prin cele două hotărâri,

asupra aceleiași spețe, au fost pronunțate soluții

diferite, susținând că în Dosarul nr. x/63/2015, precum și în

alte dosare soluționate astfel, s-a realizat o dezlegare corectă a

cauzei, motiv pentru care au solicitat admiterea revizuirii și anularea

deciziei nr. 3846 din data de 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în Dosarul nr. x/63/2015.

Prin decizia

nr. 3736 din 8 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, în considerarea dispozițiilor art. 510 alin.

(2) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a

cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 3 octombrie 2016,

fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului CF 5, care

prin rezoluția din data de 6 octombrie 2016 a stabilit termen la data de

20 octombrie 2016 în vederea judecării cererii de revizuire.

Examinând

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport

de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe

de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea

întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea

cumulativă a următoarelor condiții: existența unor

hotărâri judecătorești definitive, hotărârile

judecătorești pronunțate să fie potrivnice, cea de-a doua

hotărârea să fie pronunțată cu nesocotirea

autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența

triplei identități de părți, obiect și cauză

între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare,

hotărârile să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite,

iar în al doilea proces să nu se fi invocat sau, dacă a fost

invocată, să nu fi fost analizată, excepția autorității

de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cel dintâi dosar.

Dintre

cerințele enumerate, una este de interes pentru speța dedusă

judecății, respectiv cea referitoare la identitatea de

părți, obiect și cauză.

În ceea ce

privește tripla identitate, ca și condiție de admisibilitate a

cererii de revizuire, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, respectiv

evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești,

condiția identității de părți, obiect și

cauză reprezintă o cerință care valorifică efectul

negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării

aceleiași judecăți în condițiile identității de

elemente, cerință ce trebuie analizată în raport cu

dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia nimeni

nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate,

în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Se

constată că, în speța dedusă judecății,

revizuenții pretind că decizia nr. 3846 din 16 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în

Dosar nr. x/63/2015 - prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

împotriva sentinței nr. 2166 din 12 mai 2015 pronunțată de

Tribunalul Dolj, formulat de reclamantele A., B., C., D., E. în contradictoriu

cu pârâta Filarmonica Craiova, este contradictorie cu decizia nr. 2782 din 24

mai 2016 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

x/63/2015 - prin care s-a admis apelul declarat împotriva sentinței nr.

6342 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de același tribunal,

formulat de reclamantul F. în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

Contrarietatea

susținută de către revizuenți ar consta în soluția

diferită pronunțată de aceeași instanță în

spețe similare.

Or

cerința contrarietății, drept condiție de admisibilitate a

unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită întrucât ea presupune, așa

cum s-a arătat anterior, ca soluțiile diferite să fie

pronunțate în una și aceeași pricină, în cererea de

revizuire dedusă judecății lipsind tripla identitate de

părți, obiect și cauză.

Contrar

susținerii revizuenților, soluțiile obținute de alte

părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza

circumstanțe asemănătoare cu cele din speță, nu pot

fundamenta cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se poate reține că a fost

încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin

pronunțarea celei de-a doua.

Așadar,

invocarea în susținerea acestui motiv de revizuire a existenței

practicii neunitare la nivelul unei instanțe, nu se circumscrie

condițiilor de admisibilitate ale căii extraordinare de atac a

revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., prevederi care sancționează încălcarea principiului

puterii lucrului judecat, respectiv cazul în care instanțele au dat

soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți, făcând

astfel imposibilă executarea simultană a celor două

hotărâri, iar ieșirea din această situație nu se poate

realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri.

De altfel, ca

o chestiune adiacentă legată de modalitatea conceperii și

redactării cererii de revizuire, se constată că, în mod eronat,

revizuenții au înțeles să solicite în cuprinsul motivelor de

revizuire anularea deciziei nr. 3846 din 16 septembrie 2015, aceasta fiind

prima hotărâre pronunțată și învestită cu autoritate

de lucru judecat, și nu a deciziei nr. 2782 pronunțată ulterior,

la data de 24 mai 2016.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în cazul hotărârilor

definitive potrivnice, în situația în care sunt întrunite cerințele

de admisibilitate, instanța urmează a anula cea din urmă

hotărâre, aceasta fiind, de altfel, cea care încalcă autoritatea de

lucru judecat.

În raport de

cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă

relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a

cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc.

civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii

de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de

revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E. urmează a

fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.,

B., C., D., E. împotriva deciziei nr. 3846 din 16 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Cu drept de

recurs la completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la

comunicare.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.