ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2016

Decizia nr. 1994/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24 iunie 2016, revizuenții A., B., C., D., E. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3846 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/63/2015, pe care o consideră contradictorie cu decizia civilă nr. 2782 din 24 mai 2016 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/63/2015. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că există identitate cu privire la părți, respectiv calitatea de personal artistic a reclamanților din cele două dosare, obiect - în ambele cauze s-a solicitat plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite prin luarea în calcul a salariului stabilit cu aplicarea O.G.

nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007 și, respectiv identitate de cauză - întrucât în ambele litigii drepturile solicitate provin din neaplicarea aceluiași act normativ. De asemenea, revizuenții au arătat că prin cele două hotărâri, asupra aceleiași spețe, au fost pronunțate soluții diferite, susținând că în Dosarul nr. x/63/2015, precum și în alte dosare soluționate astfel, s-a realizat o dezlegare corectă a cauzei, motiv pentru care au solicitat admiterea revizuirii și anularea deciziei nr. 3846 din data de 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/63/2015. Prin decizia nr. 3736 din 8 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în considerarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc.

civ., a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 3 octombrie 2016, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului CF 5, care prin rezoluția din data de 6 octombrie 2016 a stabilit termen la data de 20 octombrie 2016 în vederea judecării cererii de revizuire. Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești pronunțate să fie potrivnice, cea de-a doua hotărârea să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare, hotărârile să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată, excepția autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cel dintâi dosar. Dintre cerințele enumerate, una este de interes pentru speța dedusă judecății, respectiv cea referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză.

În ceea ce privește tripla identitate, ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, respectiv evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, condiția identității de părți, obiect și cauză reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente, cerință ce trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Se constată că, în speța dedusă judecății, revizuenții pretind că decizia nr. 3846 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosar nr. x/63/2015 - prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr. 2166 din 12 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, formulat de reclamantele A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Filarmonica Craiova, este contradictorie cu decizia nr. 2782 din 24 mai 2016 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/63/2015 - prin care s-a admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 6342 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de același tribunal, formulat de reclamantul F. în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

Contrarietatea susținută de către revizuenți ar consta în soluția diferită pronunțată de aceeași instanță în spețe similare. Or cerința contrarietății, drept condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită întrucât ea presupune, așa cum s-a arătat anterior, ca soluțiile diferite să fie pronunțate în una și aceeași pricină, în cererea de revizuire dedusă judecății lipsind tripla identitate de părți, obiect și cauză. Contrar susținerii revizuenților, soluțiile obținute de alte părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare cu cele din speță, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., deoarece nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea celei de-a doua. Așadar, invocarea în susținerea acestui motiv de revizuire a existenței practicii neunitare la nivelul unei instanțe, nu se circumscrie condițiilor de admisibilitate ale căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevederi care sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, respectiv cazul în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, făcând astfel imposibilă executarea simultană a celor două hotărâri, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri.

De altfel, ca o chestiune adiacentă legată de modalitatea conceperii și redactării cererii de revizuire, se constată că, în mod eronat, revizuenții au înțeles să solicite în cuprinsul motivelor de revizuire anularea deciziei nr. 3846 din 16 septembrie 2015, aceasta fiind prima hotărâre pronunțată și învestită cu autoritate de lucru judecat, și nu a deciziei nr. 2782 pronunțată ulterior, la data de 24 mai 2016. Or, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în cazul hotărârilor definitive potrivnice, în situația în care sunt întrunite cerințele de admisibilitate, instanța urmează a anula cea din urmă hotărâre, aceasta fiind, de altfel, cea care încalcă autoritatea de lucru judecat.

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze. Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E. împotriva deciziei nr. 3846 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Cu drept de recurs la completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.