ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2069/2016

Decizia

nr. 2069/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24

iunie 2016, revizuenții A., B., C., D. și E. au solicitat revizuirea

Deciziei civile nr. 5574 din data de 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă, pe care o consideră contradictorie cu

Decizia civilă nr. 2782 din 24 mai 2016, pronunțată de aceeași

instanță în Dosarul nr. x/63/2015.

În

drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În

motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că există identitate

cu privire la părți, respectiv calitatea de personal artistic a

reclamanților din cele două dosare, obiect - în ambele cauze s-a

solicitat plata prejudiciului echivalent cu diferența dintre drepturile

salariale primite și cele cuvenite prin luarea în calcul a salariului

stabilit cu aplicarea O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007

și, respectiv identitate de cauză - întrucât în ambele litigii

drepturile solicitate provin din neaplicarea aceluiași act normativ,

De

asemenea, revizuenții au arătat că prin cele două

hotărâri, asupra aceleiași spețe, au fost pronunțate

soluții diferite, susținând că, în Dosarul nr. x/63/2015, precum

și în alte dosare soluționate astfel, s-a realizat o dezlegare

corectă a cauzei, motiv pentru care au solicitat admiterea revizuirii

și anularea Deciziei civile nr. 5574 din data de 18 noiembrie 2015 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin

Decizia nr. 3577 din 29 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, în considerarea dispozițiilor art. 510

alin. (2) C. proc. civ., a fost declinată competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 27

septembrie 2016, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare

completului CF 11, care prin rezoluția din data de 28 septembrie 2016 a

stabilit termen la data de 27 octombrie 2016 în vederea judecării cererii

de revizuire.

Examinând

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport

de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

Revizuirea

întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea

cumulativă a următoarelor condiții; existența unor

hotărâri judecătorești definitive, hotărârile

judecătorești pronunțate să fie potrivnice, cea-a de-a doua

hotărârea să fie pronunțată cu nesocotirea

autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența

triplei identități de părți, obiect și cauză

între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare,

hotărârile să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite,

iar în al doilea proces să nu se fi invocat sau, dacă a fost

invocată, să nu fi fost analizată, excepția

autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cel

dintâi dosar.

Dintre

cerințele enumerate, una este de interes pentru speța dedusă

judecății, respectiv cea referitoare la identitatea de

părți, obiect și cauză.

În

ceea ce privește tripla identitate, ca și condiție de

admisibilitate a cererii de revizuire, pornind de la scopul acestui caz de

revizuire, respectiv evitarea contradicțiilor dintre hotărârile

judecătorești, condiția identității de

părți, obiect și cauză reprezintă o cerință

care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat

- interzicerea reluării aceleiași judecăți în

condițiile identității de elemente, cerință ce trebuie

analizată în raport cu dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ.,

conform căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două

ori. în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru

același obiect.

Se

constată că, în speța dedusă judecății,

revizuenții pretind că Decizia nr. 5574 din 18 noiembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în

Dosar nr. x/63/2015 - prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

împotriva Sentinței nr. 2770 din 09 iunie 2015 pronunțată de

Tribunalul Dolj, formulat de reclamanții A., B., C., D. și E., în

contradictoriu cu pârâta F. Craiova, este contradictorie cu Decizia nr. 2782

din 24 mai 2016 pronunțată de aceeași instanță în

Dosarul nr. x/63/2015 - prin care s-a admis apelul declarat împotriva

Sentinței nr. 6342 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de

același tribunal formulat de reclamantul G. în contradictoriu cu

aceeași pârâtă.

Contrarietatea

susținută de către revizuenți ar consta în soluția

diferită pronunțată de aceeași instanță în

spețe similare.

Or

cerința contrarietății, drept condiție de admisibilitate a

unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită întrucât ea presupune, așa

cum s-a arătat anterior, ca soluțiile diferite să fie

pronunțate în una și aceeași pricină, în cererea de

revizuire dedusă judecății lipsind tripla identitate de

părți, obiect și cauză.

Contrar

susținerii revizuenților, soluțiile obținute de alte

părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza

circumstanțe asemănătoare cu cele din speță, nu pot

fundamenta cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se poate reține că a fost

încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin

pronunțarea celei de-a doua.

Așadar,

invocarea în susținerea acestui motiv de revizuire a existenței

practicii neunitare la nivelul unei instanțe, nu se circumscrie

condițiilor de admisibilitate ale căii extraordinare de atac a

revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., prevederi care sancționează încălcarea principiului

puterii lucrului judecat, respectiv cazul în care instanțele au dat

soluții contrare în dosare diferite, clar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți, tăcând

astfel imposibilă executarea simultană a celor două

hotărâri, iar ieșirea din această situație nu se poate

realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri.

În

raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai

prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de

admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru

aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C.

proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de

revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D. și E.

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții

A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 5574 din data de 18 noiembrie

2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - GV