ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2018

Decizia

nr. 185/2018

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 3785 din data de 21 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr.

x/3/2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat

perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă A.

(decedată la data de 17 noiembrie 2016) împotriva Sentinței civile

nr. 675 din data de 22 ianuarie 2016 pronunțate de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, în contradictoriu cu

intimatele-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București și Casa

Națională de Pensii Publice.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel, în esență, a reținut

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată, la data de 29 iulie 2015, pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015, astfel cum a fost

modificată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de

Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii

Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să dispună anularea Deciziei de pensie nr. 221789 din data de 28

iunie 2012 și a Hotărârii nr. 11691 din data de 22 iunie 2015

emisă de Comisia Centrală de Contestații și obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a veniturilor

evidențiate în adeverința nr. 475 din data de 18 iunie 2012

emisă de B.

Prin

Sentința civilă nr. 675 din data de 22 ianuarie 2016

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

x/3/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului

București și Casa Națională de Pensii Publice ca

neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta A..

Prin

încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2016, Curtea a

dispus suspendarea judecării apelului în temeiul dispozițiilor art.

411 alin. (1) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a

părților.

La

termenul de judecată din data de 21 iunie 2017, instanța de apel,

reținut cauza în pronunțare asupra incidentului procedural al

perimării.

A

constatat că ultimul act de procedură a îndeplinit la data de 12

octombrie 2016, iar de la această dată dosarul a rămas în

nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, neexistând vreo

cauză de suspendare/întrerupere a cursului perimării sau de stingere

a perimării.

Curtea

de apel a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 416 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile

părții, timp de 6 luni.

Prin

recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 3785 din data de 21 iunie 2017,

pronunțate în Dosarul nr. x/3/2015 al Curții de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, recurentul C. (moștenitor al reclamantei A.) a

solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului la instanța de apel.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 4 septembrie

2017, a dispus comunicarea recursului către intimatele-pârâte, care nu au

formulat întâmpinare.

După

efectuarea formalităților de comunicare prevăzute de art. 490

alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Prin

raport s-a reținut că părțile au deschisă calea de

atac a recursului împotriva deciziei atacate, că recursul este scutit de

la plata taxei judiciare de timbru, că motivele de recurs ar putea fi

încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., însă calea de atac este declarată cu nerespectarea

termenului prevăzut de art. dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc.

civ.

Completul

de filtru nr. 9, la data de 21 noiembrie 2017, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere,

potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din același cod.

Nu

au fost depuse puncte de vedere la raportul întocmit cu privire la

admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se

încheiată etapa procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 decembrie

2017, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen la data de 23

ianuarie 2018, complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin prisma

excepției tardivității, reținută prin raportul

întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, față de

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Căile

de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate

prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

Prin

urmare, nici părțile și nici instanța de judecată nu

pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru

exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea

se calculează.

Conform

dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care

constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic

superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

În

conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când

termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Față

de prevederile art. 183 alin. (3) C. proc. civ., în situația în care

cererea de recurs a fost înaintată instanței prin intermediul

serviciului de poștă, recipisa oficiului poștal, precum și

înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de

curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă

a datei depunerii acestuia de către partea interesată.

Din

verificarea lucrărilor Dosarului nr. x/3/2015 al Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, se reține că decizia

recurată, prin care a fost constatată perimarea, a fost

pronunțată la data de 21 iunie 2017, termen la care recurentul a fost

prezent, astfel cum rezultă din partea introductivă a hotărârii

atacate.

În

raport de prevederile legale anterior enunțate, termenul pentru

exercitarea recursului împotriva deciziei curții de apel, s-a împlinit la

data de 27 iunie 2017.

Calea

de atac a fost declarată la data de 17 iulie 2017, astfel cum rezultă

din data menționată pe ștampila poștei aplicată pe

plicul cu care a fost înaintată cererea de recurs, aflat la fila nr. 14

din dosar.

Astfel,

se reține că recursul declarat de recurentul C. a fost formulat cu

nerespectarea termenului legal, imperativ și de decădere

prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în termen de 5

zile de la pronunțarea hotărârii atacate, partea neinvocând nicio

împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în

exercitarea căii de atac.

Potrivit

art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de

instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi

îndeplinit un act de procedură.

În

situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile

dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că, în

situația în care un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit

termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului,

în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură

făcut peste termen este lovit de nulitate.

Față

de cele anterior reținute, având în vedere că recursul promovat de

către recurentul C. a fost declarat în afara termenului prevăzut de

art. 421 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca tardiv,

făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii prevăzute de

art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Dată

fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate a

declarării recursului, care este o excepție de procedură

absolută și peremptorie, în conformitate cu prevederile art. 248 C.

proc. civ., nu se mai impune cercetarea pe fond a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de recurentul C. împotriva Deciziei civile nr.

3785 din data de 21 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - GV