ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 15/A/2018
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2017, s-a respins ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 12 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2017. A fost obligat petentul A. la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că prin încheierea din 12 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2017, în temeiul art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Încheierii nr. 479 din 03 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin. A fost obligat contestatorul la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prin încheierea nr. 479 din 03 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. x/225/2017, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 2128/P/2016 din data de 24 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin.
De asemenea, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 139/II/2/2017 din data de 19 mai 2017 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin și s-a menținut Ordonanța nr. 2128/P/2016 din data de 24 aprilie 2017, adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin și Ordonanța nr. 139/II/2/2017 din data de 19 mai 2017 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin.
Împotriva încheierii, în termen legal, a formulat contestație - cale de atac, petentul contestator A.. Prin contestația formulată, petentul contestator A. a criticat soluția pronunțată de instanța de fond și a solicitat trimiterea cauzei la o altă instanța în vederea soluționării.
Tribunalul, examinând contestația pendinte, a reținut că la data de 18 mai 2016 petentul A. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamând faptul că în cursul lunii mai 2016, vecinul său B., soția acestuia și doi muncitori i-au tăiat 3 pruni și 2 salcâmi cu ocazia construirii gardului, fapt pentru care s-a adresat Primăriei Ilovăț solicitând prin cerere constituirea unei comisii care să se deplaseze la fața locului. Petentul a mai precizat că în anul 2014 au venit în curtea sa mai mulți polițiști de la Postul de Poliție și Inspectoratul Județean care au ridicat 5 fire de cânepă fără să-i elibereze un proces verbal în acest sens.
Fiind audiat, petentul a precizat că, întrucât vecinii săi i-au tăiat arborii și au mutat gardul cu 0,5 m spre proprietatea sa, a depus la Unitatea Administrativ Teritorială Ilovăț cererea din 13 mai 2016, iar reprezentanții unității nu i-au răspuns la cerere.
Din cercetări a rezultat că petentul A. a cumpărat în amil 1989 de la Popescu Jenică o casă și suprafață de teren de 250 mp conform contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 august 1989, însă în realitate acesta folosește o suprafață mai mare, respectiv 2.590 mp. Petentul dispune de hotărâre judecătorească prin care instanța a anulat în parte titlul de proprietate din 1994 emis pe numele moștenitoarei Popescu Jenică, dar nu dispune și de reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 2.590 mp.
Fiind audiat secretarul comunei Ilovăț, numitul Trăistaru Ion, acesta a precizat că Primăria Ilovăț nu poate întocmi documentația pentru eliberarea titlului de proprietate neavând suport legal deoarece instanța nu a dispus și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului A. pe acel teren.
În cauză a fost audiat și numitul C., fostul primar al com. Ilovăț, care a precizat că Primăria Ilovăț i-a eliberat numitului B. autorizația de construcție pentru un gard ce desparte proprietatea acestuia de cea a numitului A. solicitantul B. deținând documentația necesară.
Prin Ordonanța cu nr. 2128/P/2016 din data de 24 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abuz im serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.
La data de 02 mai 2017 petentul A. a formulat plângere împotriva Ordonanței cu nr. 2128/P/2016 din data de 24 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Prin Ordonanța nr. 139/II/2/2017 din data de 19 mai 2017, comunicată petentului la data de 25 mai 2017, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin a respins ca nefondată plângerea petentului A. împotriva ordonanței din data de 24 aprilie 2017 din Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
În termen legal, petentul s-a adresat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, iar prin încheierea nr. 479 din 03 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin, în Dosarul nr. x/225/2017, s-a dispus respingerea plângerii ca nefondată.
Dat fiind faptul că Încheierea nr. 479 din 03 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin, în Dosarul nr. x/225/2017 este definitivă - fiind pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. - s-a constatat că petentul contestator A. a uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.
Curtea a constatat că apelul declarat de petent este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., potrivit cărora „încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7)
1
este definitivă”. Or, prin încheierea nr. 479 din 3 iulie 2017 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A., soluția fiind prevăzută de dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.
În condițiile în care împotriva Încheierii nr. 479 din 3 iulie 2017 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu se mai putea exercita nicio cale ordinară de atac, nici împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Mehedinți la 12 septembrie 2017, în Dosarul nr. x/225/2017, petentul nu poate exercita o cale ordinară de atac, în contextul în care legea nu prevede o asemenea cale.
Împotriva Deciziei penale nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2017 petentul A. a formulat apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 036 decembrie 2017, fiind fixat termen aleatoriu la data de 23 ianuarie 2018.
În dezbateri, a fost ridicată excepția inadmisibilității căii de atac de către procuror, susținându-se că, potrivit dispozițiilor legale, împotriva hotărârii pronunțate, nu există nicio cale de atac.
Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, se reține că împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, respectiv încheierea nr. 479 din 03 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin, în Dosarul nr. x/225/2017, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petent, ca nefondată, acesta a exercitat cale de atac. Hotărârea primei instanțe, pronunțată în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. este definitivă, întrucât art. 341 alin. (8) C. proc. pen. prevede că
încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7
1
) este definitivă. Prin urmare, contestația formulată de petent a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin
încheierea din data de 12 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2017.
Se observă că, în continuare, petentul a exercitat apel împotriva încheierii din data de 12 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2017, Curtea de apel, la data de 8 Noiembrie 2017, pronunțând o soluție pronunțată de respingere a apelului, ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat un nou apel.
Se constată că în privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, petentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,
apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela.
În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,
apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1716 din 08 Noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2017.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2018.