ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2016

Decizia nr. 35/2016

Asupra cauzei penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1268 din 06 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/104/2015*, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 99 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2015.

A fost obligat apelantul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat următoarele:

Prin Încheierea nr. 99 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2015, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., împotriva Ordonanței nr. 219/P/2014 din data de 02 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin Încheierea nr. 95 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/311/2015 al Judecătoriei Slatina, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina și în baza art. 47 alin. (3) rap. la art. 50 alin. (1) și art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. x/311/2015 petentul A. a contestat soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin Ordonanța nr. 219/P/2014 din data de 02 iunie 2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 alin. (1) și art. 290 alin. (1) C. pen., în motivarea plângerii petentul arătând ca soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost nelegală și netemeinică, întrucât a fost dispusă în baza unui probatoriu incomplet administrat.

Judecătorul de cameră preliminară a dispus atașarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele :

La data de 18 februarie 2013 numitul A. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina prin care a specificat faptul că fiul său B. ar fi obținut permisul de conducere categoria B, în anul 1998 prin săvârșirea unor act de corupție, în sensul că a dat o sumă de bani pentru a-i fi facilitat obținerea permisului de conducere.

În urma verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin Ordonanța nr. 219/P/2014 din data de 02 iunie 2014 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) și art. 290 alin. (1) C. pen.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată petentul a formulat plângere la Judecătoria Slatina motivând că soluția dispusă a fost nelegală și netemeinică, întrucât aceasta a fost dispusă în baza unui probatoriu incomplet administrat.

Analizând actele și lucrările dosarului și înscrisurile noi depuse de petentul la dosar, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cauza de față competența de soluționare a aparținut Tribunalului Olt pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 278 alin. (1) C. proc. pen. după respingerea plângerii făcute conf. art. 275 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278 C. proc. pen. la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.

S-a apreciat astfel că atâta vreme cât ordonanța procurorului vizează o soluție de clasare a cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de luare și dare de mită prev. de art. 289 alin. (1) și 290 alin. (1) C. pen., infracțiuni pentru care competența de judecată în prima instanță, conform art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. aparține tribunalului, judecătorul competent să se pronunțe cu privire la plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt este judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Olt.

Astfel, în baza art. 47 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 50 alin. (1) și art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Slatina invocată de reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului formulată de petentul A., în favoarea Tribunalului Olt.

Împotriva acestei încheieri la data de 29 ianuarie 2015 a formulat contestație petentul A. în motivarea acesteia invocând aspecte ce vizează soluționarea pe fond a plângerii sale în sensul începerii urmăririi penale împotriva numitului B. și a altor persoane, care prin încheierea nr. 28 din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/311/2015, a fost respinsă ca inadmisibilă în considerarea disp. art. 50 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit cărora „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă nici unei căi de atac".

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că:

Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 02 iunie 2014 în Dosarul nr. x/P/2014, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) N.C.P. și dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) N.C.P.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de efectuare a cercetării penale în ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații, amenințare, înșelăciune, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

La adoptarea soluției de clasare a cauzei s-a reținut că prin ordonanța din data de 23 mai 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) N.C.P. și dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) N.C.P.

în fapt s-a reținut că la data de 18 februarie 2013 petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina cu privire la faptul că fiul său, B., ar fi obținut permisul de conducere categoria B în anul 1998, prin săvârșirea unor acte de corupție, în sensul în care a dat o sumă bani pentru a-i fi facilitat obținerea permisului de conducere și prin prezentarea de acte medicale false din care reieșea că acesta era apt pentru a conduce autovehicule, lucru neadevărat.

S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și dare de mită, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, în raport de data presupusei săvârșiri a acestora, respectiv în anul 1998 - momentul în care numitul B. a obținut permisul de conducere și în funcție de care se calculează termenul de prescripție de 8 ani, prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) din N.C.P.

Împotriva soluției dispuse prin această ordonanță petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care, prin Ordonanța nr. 465/II/2/2014 din data de 26 iunie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții la data de 15 iulie 2014 petentul a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt, înregistrată sub nr. x/104/2014, care prin Încheierea nr. 228 din 2 septembrie 2014 în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petent ca nefondată, reținându-se că față de data săvârșirii presupuselor fapte de corupție (12 februarie 1998-data obținerii permisului de conducere de către numitul C.), în cauză s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) N C.P., de 8 ani, calculat de la data comiterii presupuselor infracțiuni și în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reclamate, astfel că în mod corect s-a dispus de către procuror clasarea cauzei pe acest considerent.

Având în vedere această situație de fapt, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea aceleași cauzei ca urmare a promovării de petentul B. a unei noi plângeri împotriva aceleași soluții dispusă de organul de urmărire penală, respectiv ordonanța de clasare dată în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, nu a putut declanșa o nouă verificare a legalității și temeiniciei acestei soluții având în vedere dispozițiile art. 341 C. proc. pen.

Și aceasta întrucât, anterior, petentul și-a exercitat dreptul procesual prevăzut de dispozițiile art. 340 C. proc. pen. obținând de la organul judiciar competent - judecătorul de cameră preliminară, un control al legalității și temeiniciei soluției dispusă de procuror prin Ordonanța nr. 219/P/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, astfel că promovarea prezentei cereri s-a situat în afara cadrului procesual legal, sancțiune ce intervine în situația exercitării unui drept neprevăzut de lege fiind inadmisibilitatea.

Împotriva acestei încheieri a formulat „recurs", calificat apel, petentul A., reiterând aceleași critici ca și în plângerea inițială. Instanța a apreciat că apelul este inadmisibil.

Potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată este definitivă, așa încât, apelul declarat de petent s-a respins ca atare în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 1268/2015 din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A.

În motivarea apelului, petentul a solicitat „schimbarea încadrării juridice’’ din art. 340 C. proc. pen. în art. 335 C. proc. pen. și redeschiderea urmăririi penale împotriva fiului său B., a nurorii sale D., în calitate de complice, precum și a numitului E. din com. Curtișoara.

A solicitat începerea urmăririi penale față de B. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 290, C. pen., luare de mită prev. de art. 289 C. pen., întrucât a obținut permisul de conducere categoria B în anul 1998, prin săvârșirea de acte de corupție prev. de Legea nr. 78/2000, în sensul în care a dat o sumă de bani pentru obținerea permisului de conducere. De asemenea, a învederat că numitul B. este bolnav cu handicap, acesta urmând cursurile Școlii Ajutătoare din Balș.

Totodată, a depus la dosarul cauzei note scrise însoțite de înscrisuri și a solicitat admiterea apelului conform celor susținute în notele scrise.

Apelul declarat de petentul A. este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale".

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, petentul A. a formulat apel împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel, prin care s-a soluționat apelul declarat de petent împotriva unei încheieri penale a Tribunalului Olt, hotărâre care, însă, este definitivă, după cum se menționează și în dispozitivul acesteia.

Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecință, cum căile de atac sunt cele prevăzute de lege, astfel că în prezent nu există decât calea de atac a apelului, iar hotărârea atacată fiind pronunțată în apel și fiind definitivă, apelantul petent a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, cum nu pot fi atacate cu apel hotărârile definitive, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1268/2015 din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1268/2015 din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2016.