ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2018

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea contestația formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 24.10.2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin decizia penală nr. 2 din 24 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 463 rap. la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

S-a reținut că, la data de 26.09.2017, pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. x/101/2017, s-a înregistrat contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2016 (având ca obiect revizuire), criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind în dezacord cu normele legale în materie. În susținerea contestației, a anexat următoarele: ordonanța nr. x/P/2015 din 07.04.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și extras din Legea nr. 295/2004.

S-a reținut că prin ordonanța nr. x/P/2015 din 07.04.2015, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 342 alin. (6) C. pen., cu motivarea că, deși suspectul A. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat, respectiv aceea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, constând în aceea că, deși suspectul a posedat o armă de vânătoare în baza permisului seria x emis la 16.09.1993, valabilitatea acestui permis a expirat la 05.12.2013, nu a depus arma la un armurier autorizat în termen de 10 zile. Procurorul de caz, având în vedere împrejurările comiterii faptei și persoana suspectului care a avut o atitudine sinceră și nu este cunoscut cu antecedente penale, a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp.

art. 318 alin. (1) și 2 C. proc. pen., nefiind un interes public în urmărirea acestuia. Prin încheierea penală din data de 14.01.2016, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în dosarul nr. x/2015, definitivă prin respingerea contestației, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin privind pe suspectul A.. S-a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare cu alice, marca Cugir, calibrul 12 mm, seria I 23025, depusă la camera de corpuri delicte a IPJ Mehedinți, conform dovezii seria H nr. x din 23.02.2015. S-a reținut că suspectul A. este posesorul permisului de armă seria 01407, valabilitatea acestuia expirând la data de 05.12.2013, iar suspectul nu și-a prelungit valabilitatea permisului și nu a depus arma în termen de 10 zile la un armurier autorizat.

S-a reținut că revizuirea unei sentințe penale definitive este o cale extraordinară de atac care poate fi promovată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute în art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. Situația prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituie motiv de revizuire doar cu privire la hotărârile penale prin care acțiunea penală a fost soluționată de către instanța de judecată. S-a constatat că soluția dispusă de către procuror - renunțarea la urmărirea penală - nu a presupus punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, cauza nefiind una dintre cele în care instanța de judecată a soluționat acțiunea penală. Cu privire la celelalte cazuri prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b)-f) din C. proc.

pen., s-a constatat că nu au fost invocate, cu referire la hotărârea judecătorului care a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare. Corespunzător, în raportat de motivele invocate de petent, instanța a constatat că, în prezenta cauză, nu este incident nici unul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de art. 453 din C. proc. pen., hotărârea judecătorului de primă instanță fiind temeinică și legală. Împotriva acestei decizii a formulat contestație revizuientul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Analizând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a fispozițiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Contestația dedusă judecății tinde să supună controlului judiciar o decizie pronunțată de Tribunal, prin care a fost soluționată o altă contestație formulată de petent împotriva sentinței penale nr. 7/06.05.2016 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii penale din data de 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară de la aceeași instanță. Potrivit art. 463 și art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. În lumina acestor dispoziții, s-a reținut că hotărârea a cărei revizuire se solicită (încheierea din 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară) este o încheiere pronunțată în procedura reglementată de disp.

art. 549<SUP>1</SUP> C. proc. pen., pentru care alin. (6) prevede posibilitatea exercitării contestației la judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară. Pe de altă parte, s-a reținut că decizia prin care se soluționează contestația întemeiată pe disp. art. 549<SUP>1 </SUP>alin. (6) C. proc. pen. este definitivă, nefiind suspusă niciunei căi de atac, așa cum stabilesc disp. art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) C. proc. pen. În aceste condiții, s-a constatat că decizia Tribunalului prin care s-a soluționat contestația împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond în procedura revizuirii este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac și, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., a dispus respingerea contestației, ca inadmisibilă. II. Împotriva deciziei penale nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, revizuientul A., a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12.02.2018, sub nr. x/225/2015, fiind stabilit termen de judecată la data de 13 martie 2018. III. Examinând contestația formulată în cauză de revizuientul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 24.10.2017 a Tribunalului Mehedinți, prin care, în temeiul art. 463 rap.

la art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 06.05.2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii penale din data de 14.01.2016 a judecătorului de cameră preliminară de la aceeași instanță. Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta contestație nu este supusă niciunei căi de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, soluție nesusceptibilă de reformare. Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și în temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 22 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2018.