ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1144/2017

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constatǎ

următoarele:

Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr. x/118/2013/a3,

contestatoarele SC A. SRL și SC B. SA au chemat în judecată

lichidatorul judiciar C. SPRL al debitoarei SC D. SRL, solicitând anularea

raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmit de

lichidatorul judiciar al debitoarei SC D. SRL, la data de 23 iunie 2014.

Prin sentința

civilă nr. 3570 din 19 decembrie 2014, Tribunalul Constanța - prin

judecătorul sindic a admis excepția inadmisibilității în

ceea ce privește contestația împotriva raportului asupra fondurilor

și a planului de distribuire și, în consecință, a respins

contestațiile conexate formulate de contestatorii SC A. SRL și SC B.

SA, ca fiind inadmisibile. Prin aceeași hotărâre a respins, ca

inadmisibilă, excepția lipsei calității de reprezentat a

semnatarului declarației de creanță a SC B. SA și, ca

nefondată, contestația ce vizează distribuția cheltuielilor

de procedură, contestație formulată de contestatoarea SC B. SA

în Dosarul nr. x/118/2013/a2. Totodată, a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de contestatoarea SC B. SA, în Dosarul

nr. x/118/2013/a3.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel contestatoarele SC A. SRL și SC B.

SA, care au fost soluționate prin decizia civilă nr. 490 din 30

septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii apelurilor, cu

consecința anulării sentinței civile nr. 3570 din 19 decembrie

2014 a Tribunalului Constanța și, evocând fondul, au fost admise în

parte contestațiile conexe formulate de SC A. SRL București și

SC B. SA București.

Prin

aceeași decizie, s-a dispus anularea în parte a Raportului asupra

fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe

și a planului de distribuire între creditori din 23.06.2014 și

refacerea acestora cu respectarea contractelor de cesiune de creanțe nr.

318 din 27 februarie 2013 și nr. 553 din 5 aprilie 2013 încheiate între

debitoarea SC D. SRL și creditoarea SC A. SRL, precum și cu

respectarea hotărârii adunării creditorilor din data de 5.11.2013

privind modul de calcul al onorariului în cota variabilă cuvenit

lichidatorului.

Totodată,

a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie

formulată de SC B. SA în Dosarul nr. x/118/2013/a3.

A fost

obligată debitoarea la plata către contestatoarea SC A. SRL a sumei

de 841,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În

considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Constanța a reținut,

în esență, că garanțiile reale reprezintă mijloace

juridice care conferă creditorului garant dreptul de a-și satisface

creanța cu bunul afectat garanției, atât înaintea oricărui

creditor negarantat, cât și înaintea altor creditori care au garanții

reale, sau drepturi cu grad de prioritate inferior. În consecință,

s-a apreciată că, atât instanța de fond, cât și

administratorul judiciar nu au examinat categoria de creanță și

rangul de prioritate a fiecăruia dintre cei doi apelanți, fapt ce a

determinat o distribuire neproporțională a sumelor obținute din

vânzarea fondului de marfă, către creditorii cu garanții.

cererea formulată la data de 3 martie 2017 și înregistrată pe

rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2013/a5, contestatoarea B. SA,

în calitate de creditoare a debitoarei SC D. SRL, a formulat, în contradictoriu

cu intimații C. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei, A. SA, D.R.G.F.P.

Galați, prin A.J.F.P. Constanța, SC E. SA, SC F. SRL, SC G. SRL, SC H.

SA, SC I. SRL și J. - creditori, în condițiile art. 122 alin. (3) din

Legea nr. 85/2006, contestație împotriva raportului rectificat asupra

fondurilor și împotriva planului de distribuție întocmit de

lichidatorul judiciar și afișat la ușa instanței la 15

februarie 2016, conform notificării în B.P.I. nr. 3168 din 15 februarie

2016.

Împotriva

acelorași raport și plan de distribuție, la data de 9 martie

2013 a formulat contestație și creditoarea D.G.R.F.P. Galați,

prin A.J.F.P. Constanța, înregistrată pe rolul Tribunalul

Constanța sub nr. x/118/2013/a6, cauze ce au fost conexate prin încheierea

de ședință din data de 13 iunie 2016.

Prin

sentința civilă nr. 1396 din 21 iunie 2016, Tribunalul Constanța

a respins ca nefondate contestațiile conexate.

Împotriva

acestei hotărâri, au declarat apel D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P.

Constanța și SC B. SA, care au fost soluționate prin decizia

civilă nr. 87 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul

respingerii ca nefondat a apelului declarat de creditoarea D.R.G.F.P.

Galați, prin A.J.F.P. Constanța, și a admiterii apelului

declarat de creditoarea contestatoare SC B. SA, în contradictoriu cu

intimații creditori SC A. SA, SC E. SA, SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SA, SC

I. SRL, J. și intimatul C. SPRL lichidator judiciar SC D. SRL.

A fost

schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că a fost

admisă în parte contestația și s-a dispus anularea în parte a

raportului rectificat asupra fondurilor obținute din lichidare și din

încasarea de creanțe și a planului rectificat de distribuție

între creditori și refacerea acestora, în sensul distribuirii

diferenței de 19.789,49 lei între creditorii A. SA și B. SA conform

art. 124 din Legea nr. 85/2006.

Totodată,

a fost menținută dispoziția lichidatorului judiciar privind

distribuirea sumei de 37.210,51 lei către A. și provizionarea sumei

de 1.656,07 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

hotărârii apelate.

În motivarea

acestei decizii, Curtea de Apel Constanța a reținut, în

esență, că distribuirea în totalitate a sumei de 57.000 lei

către creditorul A. încalcă tabelul definitiv al obligațiilor

debitoarei, care nu a fost contestat și nici modificat urmare a

pronunțării deciziei civile nr. 490 din 30 septembrie 2015.

În plus, s-a

mai reținut că, potrivit hotărârii instanței de control

judiciar, lichidatorul judiciar avea obligația de a respecta contractele

de cesiune de creanțe încheiate între debitoare și creditoarea A. SA,

având în vedere că efectul unor astfel de contracte, chiar dacă sunt

încheiate cu titlu de garanție, este acela de a transfera creanțele

de la cedent (în speță debitoarea) în patrimoniul cesionarului (A.),

situație în care terțul cedat era ținut a face plata direct

cesionarului. Prin urmare, s-a constatat că sumele încasate de către

debitoare de la terțul cedat - Casa de Asigurări de Sănătate

- în temeiul facturilor evidențiate în contractele de cesiune de

creanțe nr. 318 din 27 februarie 2013 și nr. 553 din 5 aprilie 2013

(în valoare totală de 37.210,51 lei) aparțineau creditoarei A., fiind

corect distribuite către aceasta.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, SC A. SRL a

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 87 din 15 februarie 2017

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/118/2013/a5,

în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că

această hotărâre este potrivnică deciziei nr. 490 din 30

septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013/a3 de către

Curtea de Apel Constanța.

Prin decizia

nr. 214 din 30 martie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale a cererii de revizuire formulată de

revizuenta SC A. SRL și, în consecință, a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin cererea

de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

revizuenta a susținut că decizia civilă nr. 490 din 30

septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța este contradictorie

deciziei nr. 87 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța,

solicitând în consecință anularea celei de-a doua hotărâri, cu

privire la admiterea în parte a apelului formulat de SC B. SA, solicitând

totodată, să se mențină raportul și planul de

distribuire a sumelor obținute din lichidare astfel cum au fost modificate

de către lichidatorul judiciar.

În motivarea

cererii de revizuire, s-a susținut în esență că, în

conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. există

autoritate de lucru judecat atât pentru dispozitivul hotărârii, cât

și pentru considerentele ce au stat la baza acestuia. În acest sens, s-a

învederat că din considerentele deciziei nr. 490 din 30 septembrie 2015

rezultă că presupusa garanție reală mobiliară clamată

de B. SA și ridicată la rang de contract de ipotecă, nu este o

veritabilă garanție mobiliară în sensul noului C. civ.

În plus, s-a

susținut cu privire la modalitatea în care ar fi trebuit să fie

stabilită ordinea de preferință de către lichidator, faptul

că acesta era obligat să țină cont de dispozițiile

deciziei nr. 490 din 30 septembrie 2015 în ceea ce privește contractele de

cesiune și, în egală măsură, să respecte

precizările referitoare la rangul de preferință între creditorii

garantați, raportat la considerentele avute în vedere în motivarea

deciziei evocate.

Intimata SC B.

SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca

inadmisibilă a cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea ca

neîntemeiată a acesteia.

Analizând

excepția inadmisibilității, Înalta Curte o va respinge, întrucât

cererea urmează să fie analizată în raport cu prevederile art.

509 pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat,

reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., susținându-se contrarietatea dintre decizia nr. 87 din 15 februarie

2017 a Curții de Apel Constanța și decizia nr. 490 din 30

septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de

instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea

de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași

articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și

hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art.

431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori

în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru

același obiect.

Astfel,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai

dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea

fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se

solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o

altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv

hotărârile să aibă aceleași părți, același

obiect și aceeași cauză.

Rațiunea

reglementării menționate o constituie necesitatea de a se

înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași

cauză, același obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt

ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a

acestora.

Condițiile

prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite

în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii

poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla

identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține

existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte

constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul

că, în Dosarul nr. x/118/2013/a3 în care a fost pronunțată

decizia nr. 490 din 30 septembrie 2015, obiectul este reprezentant de

contestația la raportul întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SC

D. SRL, la data de 23 iunie 2014, asupra fondurilor și a planului de

distribuire. În schimb, în cel de-al doilea litigiu ce a format obiectul Dosarului

nr. x/118/2013/a5 și în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 87

din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, obiectul este

reprezentat de contestația împotriva raportului rectificat asupra

fondurilor și împotriva planului de distribuție întocmit de

lichidatorul judiciar și afișat la ușa instanței la data de

15 februarie 2016.

Prin urmare,

Înalta Curte constată că cele două litigii vizează rapoarte

diferite, având date diferite de întocmire, respectiv 23 iunie 2014 și 15

februarie 2016.

În concluzie,

se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509

pct. 8 C. proc. civ., întrucât decizia nr. 87 din 15 februarie 2017 a

Curții de Apel Constanța nu încalcă autoritatea de lucru judecat

a deciziei civile nr. 490 din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel

Constanța, cu privire la raportul și planul de distribuire a sumelor

obținute din lichidare.

Având în

vedere obiectul diferit al celor două litigii invocate de revizuentă,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte

două condiții de admisibilitate, referitoare la părți

și cauză, având în vedere că cele trei condiții trebuie

întrunite cumulativ.

Față

de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile

asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza

legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva deciziei

civile nr. 87 din 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Cu drept de

recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.