ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 69/2018

Decizia nr. 69/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. x/121/2016, reclamantul A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 223/2015, în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, Ministerul Afacerilor Interne, anularea Hotărârii nr. 13869/28.09.2016 a Comisiei de contestații, anularea Deciziei nr. 183179 din 09 august 2016, obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a perioadei în care reclamantul a lucrat în condiții speciale, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 424 din 21 aprilie 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 13869 din 28 septembrie 2016 emisă de Comisia de Contestații Pensii și Decizia nr. 183179 din 09 august 2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.; a obligat intimata la emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în calcul a perioadei în care reclamantul a lucrat în condiții speciale, prin reducerea vârstei de pensionare. Prin decizia nr. 446 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelurile intimaților Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. și Ministerul Afacerilor Interne cu sediul în București împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. arătând că instanța de apel a procedat la o greșită interpretare a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 223/2015, în sensul că în mod greșit a reținut neîndeplinirea, de către acesta, a condițiilor legale pentru acordarea pensiei anticipate parțiale. Instanța de apel nu a analizat în profunzime dispozițiile art. 18 din Legea nr. 223/2015 și a dat o interpretare care excede legii, în condițiile în care textul legal este clar și imperativ, în sensul că pentru a putea beneficia de aceste prevederi militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special trebuie să fie în activitate ori să fie trecuți în rezervă, respectiv să fi încetat raporturile de muncă ca urmare a reorganizării unităților din care făceau parte sau a reducerilor unor funcții din statele de organizare.

Or, în speță, recurentului i-au încetat raporturile de serviciu în data de 07.10.2011, ca urmare a reorganizării activității Ministerului Afacerilor Interne și a unității și reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițist, fără a fi alte posibilități de încadrare într-o funcție similară. Față de această situație, interpretarea instanței de apel în sensul că pot beneficia de această lege doar cadrele militare aflate în activitate este una eronată și care încalcă flagrant textul de lege invocat. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 21 noiembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 31 decembrie 2017, în termen legal, intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

În speță, decizia nr. 446 din 19 septembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este dată în apel în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale având ca obiect recalculare pensie. Or, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010 „(1) Împoiriva hotărârilor tribunalelor se poate face apel numai la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârilor tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.” De asemenea, în conformitate cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 Iit.

a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale (...)”. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibiiă de a fi atacată pe calea recursului. Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 446 din 19 septembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în comuna Oancea, jud. Galați, împotriva deciziei nr. 446 din 19 septembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intirnatele-pârâte Comisia de Contestații Pensii - Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în București, sector 1, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., cu sediul în București, sector 4. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2018.