ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 21.02.2018, reclamantul A. a solicitat suspendarea Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 până la pronunțarea instanței de fond care va judeca cererea de anulare a actului.

În motivarea cererii, a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei de pensie nr. x/06.07.2017 emisă în vederea recalculării pensiei pe sistemul Legii nr. 223/2015. Comisia de Contestații i-a respins cererea prin Hotărârea nr. 15137/23.08.2015. A formulat contestație la Tribunalul Brăila atât împotriva hotărârii comisiei de contestații pensii din cadrul MAI cât și împotriva deciziei, ce face obiectul dosarului nr. x/2017

A mai arătat că, în motivarea contestației, atât Casa Sectorială de Pensii, cât și Direcția juridică din cadrul MAI au invocat în apărare Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016, care nu permite recalcularea pensiilor cu adăugarea vechimii valorificate după data deschiderii dreptului de pensie până la 1 ianuarie 2016, sume adăugate la pensie conform Legii nr. 241/2013.

Prin sentința civilă nr. 49 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și s-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva sentinței civile nr. 49 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că, în cadrul ședinței ce a avut loc la data de 13.03.2018, a formulat apărări orale în fața instanței privitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, indicând articolul 33 din C. proc. civ., ocazie cu care a arătat că interesul de a acționa poate fi atât determinat, legitim, personal, născut si actual, cât și nenăscut și actual, situație în care cererea se poate formula în scopul prevenirii încălcării unui scop subiectiv sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Prin documentele pe care le-a depus în probațiune din dosarul nr. x/2017, a dovedit prejudiciul produs și interesul care este actual.

A mai arătat recurentul că datorită dispozițiilor din Ordinul MAI nr. 31/2016, au fost limitate elementele salariale avute în vedere la recalcularea pensiei sale.

A susținut că articolele 11 lit. g) și art. 18 din Ordin conțin dispoziții care limitează elementele salariale care trebuiau actualizate la recalcularea pensiei, având în vedere reglementările legale ale salarizării polițiștilor în activitate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, adică 01.01.2016.

La art. 18 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 31/2016 se prevede că actualizarea elementelor salariale va fi făcută, numai asupra elementelor identificate în documentele de plată ale polițistului pensionat, schimbând sensul legii, care nu limitează actualizarea elementelor salariale, iar prin principiul de la art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, se invocă principiul egalității și nediscriminării, în sensul că pentru pensionarii aflați în sistemul de pensii militate MAI, aceștia trebuie să beneficieze de un tratament egal în condițiile în care s-au aflat în aceiași situație juridică.

Prin urmare, admiterea excepției lipsei de interes de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, făcându-se o greșita aplicare a legii.

Totodată, susține că, deși a formulat apărări în timpul dezbaterilor pe excepția lipsei de interes, invocând dispozițiile art. 33, pentru care a depus și concluzii scrise la data 13.03.2018 și completare la 15.03.2018, instanța de fond nu a făcut nicio trimitere la acestea, motiv pentru care consideră că sunt incidente și dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pe motiv că criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs

Excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, este nefondată. Din analiza conținutului cererii de recurs rezultă că recurentul-reclamant a dezvoltat critici la adresa sentinței recurate, ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

Examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurentul -reclamant a invocat ipoteza referitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanța de fond nu a făcut nicio referire la apărările formulate atât verbal în timpul dezbaterilor cu privire la excepția lipsei de interes, cât și în scris prin concluziile scrise.

Înalta Curte constată că, în speță, nu este îndeplinită această ipoteză, sentința recurată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., argumentele invocate de recurentul - reclamant fiind contrazise de conținutul hotărârii recurate, care expune în mod clar, logic și coerent raționamentul instanței, fiind în măsură să expliciteze, în fapt și în drept, soluția pronunțată în dispozitiv.

Împrejurarea că în cuprinsul sentinței nu se fac referiri exprese la argumentele reclamantului în sensul învederat de acesta, nu demonstrează, în opinia Înaltei Curți, că, aspectele astfel indicate nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanței, care a apreciat că interesul reclamantului în promovarea acțiunii nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, personal și direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.

Nu pot fi primite nici criticile ce vizează interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cauzei (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

De asemenea, dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."

Analizând situația concretă dedusă judecății, se constată că, prin Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016 privind aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, a cărui suspendare s-a solicitat prin acțiune, ministrul afacerilor interne, ministrul apărării naționale, ministrul justiției, directorul Serviciului Român de Informații, directorul Serviciului de Informații Externe, directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale și directorul Serviciului de Protecției și Pază au aprobat procedura de recalculare a pensiilor militare de stat prevăzută în Anexa nr. 1.

Înalta Curte reține că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Or, în speță, în mod corect instanța de fond a reținut că efectele directe ale Ordinului MAI nr. 31/12.02.2016 s-au produs asupra reclamantului și au încetat odată cu emiterea Deciziei nr. x/06.06.2017 și a Hotărârii nr. 15137/23.08.2017.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrative care și-a epuizat efectele înainte de pronunțarea instanței, deoarece hotărârea emisă de instanță se raportează la momentul pronunțării.

Astfel, faptul că actul administrativ a cărui suspendare se solicită și-a epuizat efectele, iar în prezent nu mai produce efecte directe asupra intereselor reclamantului care să justifice o suspendare, face lipsită de sens analiza instanței prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că o astfel de analiză are, ca situație premisă, existența unui act administrativ susceptibil de a produce efecte.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 49 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.