ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1308/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 15137/23.08.2017, pronunțată de Comisia de Contestații Pensii MAI, precum și împotriva Deciziei de recalculare a pensiei de Serviciu pentru limita de vârsta nr. x/06.07.2017, solicitând anularea hotărârii Comisiei de Contestații a MAI și a deciziei de recalculare a pensiei și obligarea intimatelor să reactualizeze pensia reclamantului în funcție de următoarele criterii: ținând cont și de suma de 1183 RON, care reprezintă perioada valorificată în baza Legii 263/2010 pentru anii 2004-2015, când a cotizat suplimentar la sistemul public de pensii; prin aplicarea procentului de 15% la întreaga pensie, conform art. 11 din Legea 80/1995, pentru Meritul Militar clasa a-II-a.

Prin sentința civilă nr. 375/07.06.2018 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia de Contestații Pensii MAI și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A., solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținând cauza spre rejudecare, să se admită contestația ținând cont de concluziile expertului.

Prin decizia civilă nr. 646/2018 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 375/07.06.2018 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați, contestatorul A. a formulat în temeiul art. 503 alin. (3) în referire la art. 503 alin. (2) pct. 2 și 4 din noul C. proc. civ. și în contradictoriu cu intimații Casa de pensii sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Comisia de contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 646/25.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 646/25.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat "apel" contestatorul A..în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ. în referire la art. 466-482 din același cod.

În cuprinsul cererii formulate, autorul căii de atac nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Autorul căii de atac a arătat că înțelege să formuleze "apel" împotriva deciziei nr. 19/22.01.2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați in dosarul x/2018, prin care s-a respins contestația, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei, fie cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanța competentă, fie reținând cauza spre rejudecare sa se admită apelul, sa se anuleze decizia atacată, iar in rejudecare să se admită contestația in anulare, in sensul anularii deciziei Curții de Apel Galați nr. 646/25.10.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 și, implicit, a sentinței instanței de fond nr. 375/07.06.2018, pronunțate în dosarul x/2017 de Tribunalul Brăila,.

După expunerea parcursului procesual al cauzei și prezentarea situației de fapt, s-a susținut, în esență, că "apelul" în prezenta speță este determinat de faptul că nici o instanță nu a analizat legislația integrală aplicabilă procedurii de recalculare, fără a se analiza respectarea Legii 24/2000, precum și celelalte prevederi din actele normative tangente cu Legea nr. 223/2015, care împreună pot da imaginea clară a modului defectuos în care se procedează, nu numai în cazul său.

Este evident că eroarea materiala comisă de toate instanțele a dus la neluarea in considerare a perioadei valorificate 2004-2015, după deschiderea dreptului de pensie din 2004 și nici sporurile aferente unor persoane aflate în aceeași situație juridica cu a contestaorului, cu consecința stabilirii unei pensii la 01.01.2016, conform rezultatului expertizei care a fost ignorată de instanța de fond și cea de apel, s-a mai arătat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea "apelului" așa cum a fost formulat față de Decizia nr. 19/29.01.2019, pronutată in dosarul nr. x/2018, care a soluționat contestația in anulare, cu cheltuieli de judecata.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. in referire la art. 466-482 din același cod, Legea 223/2015, Ordinul MAI 31/2016, Ordinul MAI 39/2016, Legea 24/2000 si celelalte dispoziții legale la care am făcut referire in apel.

Intimata-pârâtă Comisia de contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 8 aprilie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului (apel, conform cererii părții) ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și art. 483 alin. (2), art. 508 alin. (4) din același cod în referire la art. 100, 101 și 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 15 aprilie 2019, prin care a susținut că decizia atacată este definitivă și a solicitat respingerea căii de atac, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ. cu referire la art. 129 din Constituția României, ca inadmisibilă.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, la 25 aprilie 2019, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinări și admiterea "apelului" așa cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 3 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus punct de vedere la raport prin care a apreciat că recursul este inadmisibil.

La 21.10.2019, recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că nu este de acord cu opinia exprimată în raport.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2020, constatându-se că recursul nu poate fi soluționat conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-Civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen pentru judecata acestuia.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reține că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată față de o decizie pronunțată, în apel, într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I Noul C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.