ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2017

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 1675/114/2017, !a dala de 08 mai 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., RR., SS., în calitate de personal auxiliar de specialitate, din cadrul Tribunalului București, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a C.N.C.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate discriminarea și faptul că dumnealor erau îndreptăți încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și, pe cale de consecință, să fie obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele de salarii (actualizate cu indicele de inflație) calculate pe baza valorii de referință sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referință sectorială), pentru perioada 03 mai 2014 - 01 decembrie 2015, respectiv 445,5 RON, pentru perioada 01 decembrie 2015-24 februarie 2017 și pentru viitor, precum și la plata dobânzii legale (penalizatoare) calculate începând cu data de 03 mai 2014 și până Ia data plății efective a sumelor cuvenite și să procedeze la punerea în aplicare a dispozițiilor art. 3 A1 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, și, pe cale de consecință, să le achite sumele datorate (indexate cu indicele de inflație).

La termenul din 04 septembrie 2017 instanța a disjuns cererea formulată de reclamanta Țolea Elvira, formându~se dosarul nr. 2990/114/2017, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău șî a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin sentința nr. 699 pronunțată la data de 04.09.2017, Tribunalul Buzău -Secția l civilă a admis excepția necompetentei teritoriale șî a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că reclamanta TT. are locul de muncă în circumscripția Tribunalului București, iar domiciliul acesteia se află în județul Vâlcea, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 1259 din data de 6 noiembrie 2017, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului.

În motivare s-a reținut că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București, iar, în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, acestei instanțe i-ar reveni competența de soluționare a cauzei, însă prevederile art. 127 C. proc. civ. prevăd norme speciale de competență teritorială în acest caz.

Analizând conflictul de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. , Partea 1 nr. 461 din 22 iunie 2016, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma instanța la care își desfășoară activitatea din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul, sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță. Or, în cauză, se constată că reclamanta TT. are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București.

Această situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Împrejurarea că această reclamantă ar fi avut posibilitatea să formuleze o acțiune distinctă, pe care să o adreseze instanței de la domiciliul său, Tribunalul Vâlcea, nu poate justifica invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale și declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, deoarece norma de competență teritorială prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 are caracter alternativ și facultativ, doar reclamantul având alegerea între instanțele deopotrivă competente.

Având în vedere situația particulară a cauzei, în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, se reține că pentru reclamanta TT., care deține calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București, se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea că necompetența în această situație este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiției.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2017.