ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2017

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. xx/57/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a Ordinului comun nr. 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice, respectiv dispozițiile Capitolului 4, Secțiunea 1, pct. A - I, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Încheierea recurată Prin Încheierea din 9 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Alba Iulia, apreciindu-se că dezlegarea cauzei depinde în parte de existența sau inexistența dreptului care formează obiectul dosarului menționat având ca obiect anularea Hotărârii nr. 76 din 1 februarie 2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Recursul Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Alba Iulia în vederea continuării judecății. Recurentul-reclamant a apreciat că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond neprecizând care este dreptul de a cărui existență sau inexistență depinde în parte soluționarea prezentului dosar. A mai considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că soluționarea cauzei depinde în parte de soluționarea Dosarului nr. x/2017, întrucât între cele două cauze nu există o legătură de cauzalitate. Astfel, cele două cauze aflate pe rolul aceleiași instanțe au obiecte diferite, finalitatea acestor demersuri fiind aceeași, respectiv de a se constata caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Capitolului 4, Secțiunea I, pct. A-1, din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice. În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările intimaților Prin întâmpinările depuse la dosar intimații-pârâți Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea suspendării judecării cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017.

Considerentele și soluția Înaltei Curți În cauză nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6, hotărârea recurată fiind motivată în fapt și în drept. Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constată că recursul este fondat doar în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecății cauzei când dezlegarea acesteia depinde a existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea parțială a Ordinului comun nr. 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice, respectiv dispozițiile Capitolului 4, Secțiunea 1, pct. A - I. În cadrul Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, dosar în raport cu care s-a dispus suspendarea judecății în prezenta cauză, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 76 din 1 februarie 2017 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a respins petiția formulată de acesta de constatare a caracterului discriminatoriu al dispozițiilor Capitolului 4, Secțiunea I, pct. A-1, din ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 emis de Ministerul Sănătății Publice. Înalta Curte constată că cerințele cerute de textul de lege, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze obiectul unei alte judecăți, nu sunt îndeplinite în speță, întrucât soluția din prezenta cauză nu depinde de existența sau inexistența vreo unui drept care face obiectul Dosarului nr. x/2017. De asemenea, se constată că soluționarea prezentului dosar nu depinde de soluționarea Dosarului nr. x/2017 deoarece verificarea legalității Ordinului nr. 762/2007 este primordială în raport cu verificarea legalității Deciziei CNCD, raportul de cauzalitate fiind invers situat (hotărârea CNCD depinde de soluția dată cu privire la Ordinul nr. 762/2007). În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că între aceste două cauze nu există o dependență de natura celei prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., așa încât aceste prevederi nu au incidență în raportul dedus judecății. 4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,va casa încheierea atacată și, pe cale de consecință, va respinge cererea de suspendare a judecății cauzei.