ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2987/2017

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2017, la data de 7 martie 2017, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniului Statului - Comisia de aplicare a Legii nr. 249/2003, a solicitat instanței să pronunțe o ordonanță președințială, prin care să fie obligată pârâta să atribuie în folosința reclamantei SC A. SRL, terenuri cu destinație agricolă din administrarea A.D.S. aferente activelor de la SC B. SA Clopodia, jud. Timiș, pe UAT Jambu Mare, din portofoliul A.D.S. în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 249/2003 actualizată, de la data prezentei și până la data încheierii contractului de concesiune, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 249/2003.

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 874 din 14 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea privind ordonanța președințială formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. nr. 874 din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, cu mențiunea că motivele le va depune pe cale separată, după comunicarea sentinței.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Dispozițiile cuprinse în art. 486 C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs menționează următoarele: (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: " c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat … "; (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile. Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de dispozițiile art. 489 C. proc. civ. - potrivit cărora: " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. În cazul art. 470 alin. (5) C. proc. civ. "termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii". Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că recurenta-reclamantă a depus declarația de recurs la data de 16 martie 2017, iar hotărârea primei instanțe a fost comunicată la data de 24 martie 2017, dată de la care începea să curgă termenul de depunere a motivării cererii de recurs. Având în vedere faptul că, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația ca în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii să depună motivele pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va anula recursul.