ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

3.1. Împotriva acestei sentințe, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă aplicarea greșită a prevederilor art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c), f) din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007 și arată că la data depunerii cererii de plată, intimatul-reclamant nu deținea documente doveditoare ale dreptului de utilizare pentru terenurile pe care le folosea și care erau în proprietatea altor persoane.

Cu privire la încălcarea disp. art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta-pârâtă susține că reclamantul a primit sprijin financiar în baza depunerii unei cereri de plată completată pe proprie răspundere și emiterii de către A.P.I.A. a unei decizii de plată.

Astfel, reclamantul nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece sprijinul financiar a fost acordat în baza depunerii cererii de sprijin pe proprie răspundere și nu există obligația audierii/consultării acestuia.

Recurenta-pârâtă apreciază că neregula vizează faptul că reclamantul nu a prezentat documente justificative ale dreptului de folosință pentru suprafața de 20,69 ha, pentru care a primit sprijin financiar necuvenit în sumă de 21.540,30 lei.

În temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață, pot fi persoanele fizice și/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau alte asemenea.

Sprijinul nu se acordă celui care are o simplă posesie, ci trebuie să se îndeplinească cumulativ mai multe condiții printre care și cea a utilizării suprafețelor declarate într-un cadru legal.

Terenurile folosite trebuie înscrise în registrul agricol, în conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol.

Terenurile deținute/ utilizate de intimatul-reclamant nu erau înscrise în registrul agricol.

Situația menționată de către autoritatea locală atestă faptul că, în registrul agricol al localității, la poziția de rol a reclamantului, nu au fost menționate suprafețe agricole pe care acesta le-ar fi folosit cu acordul persoanelor care le dețineau, conform rolului agricol.

3.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea de ședință din 3 martie 2017, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 11 mai 2017, dispunând citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 C. proc. civ.

Analiza motivelor de casare.

Criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate prin cererea de recurs, iar Înalta Curte este în imposibilitate de a le analiza.

Susținerile conform cărora reclamantul nu a fost consultat cu ocazia controlului efectuat nu au fost reținute de prima instanță drept argument în favoarea admiterii acțiunii, de unde rezultă că acestea nu se pot constitui în critici asupra hotărârii atacate.

Cu privire la aplicarea greșită a normelor de drept material, se reține că, potrivit disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii plăților trebuie să fie persoanele care exploatează terenul agricol.

Calitatea în baza căreia este exploatat terenul agricol nu este enumerată limitativ prin art. 6, se exemplifică doar calitățile de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori, în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari și altele asemenea.

În interpretarea disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 este astfel permisă folosința gratuită a acestor terenuri, ceea ce este important, iar art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006 întărește condiția impusă de legiuitor, aceea de exploatare a terenurilor.

Din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese îndeplinirea acestei condiții, pe care și recurenta-pârâtă o recunoaște, prin faptul că nu s-a imputat reclamantului că nu exploatează terenurile, ci doar că acele convenții de folosință gratuită nu sunt permise de lege și nu sunt înscrise în registrul agricol.

Înalta Curte a stabilit deja printr-o decizie anterioară de casare că disp. art. 6 includ și alte forme de exploatare a terenului, în afara celor enumerate și că această enumerare este numai exemplificativă.

Recurenta-pârâtă susține și nerespectarea disp. art. 7 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 125/2006, conform cărora solicitanții au obligația să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor (...).

Or, convențiile prezentate de folosire a terenurilor nu au fost anulate sau declarate false, astfel încât intimatul-reclamant este în drept să le invoce în susținerea cererii de plată.

Mai mult, se reține că în speță a existat și o plângere penale care s-a încheiat cu dispunerea neînceperii urmăririi penale față de reclamant, neexistând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, cum în mod corect a arătat și prima instanță.

Cu privire la împrejurarea că înțelegerile/convențiile nu sunt înregistrate în Registrul agricol deținut de primărie, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol, se constată că adeverințele eliberate de Primăria Comunei Titești de la nr. 863 la nr. 876 din data de 26.03.2013, precum și adeverința nr. 2732/08.10.2013 atestă despre mențiunile din registrul agricol în anii 2007-2010, respectiv că rubrica "modul de utilizare a suprafeței agricole în perioada 2007-2010" nu a fost completată, de unde rezultă că intimatului-reclamant nu i se poate imputa necompletarea registrului agricol.

În speță primează dovedirea condiției exploatării terenurilor în baza unui contract/înțelegere pentru folosirea acestora, neputând fi refuzată cererea de ajutor financiar, doar pentru motivul necompletării registrului agricol pe o anumită perioadă, aceasta din urmă fiind doar o condiție de formă, care nu este cerută expres prin dispozițiile O.U.G. nr. 125/2006, ci prin acte administrative subsecvente.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant a îndeplinit condițiile impuse de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, iar plata a fost respinsă neîntemeiat.

În temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 168/F-CONT din 11 decembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2017.