ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 103 și 107 din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost respinsă sesizarea formulată de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania - dl. procuror superior A., privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul cu nr. de referință x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, întemeiat pe mandatul de arestare pentru executare, emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, la data de 17 martie 2016, în Dosarul cu nr. de referință x VRs 48179/10, pe numele persoanei solicitate B., aflată în stare de reținere în baza Ordonanței de reținere nr. 31/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 9 noiembrie 2017, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, în urma deducerii duratei de 265 zile (arest preventiv și arestare temporară), aplicată prin sentința pronunțată de Instanța Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanța penală externă din Aichach (data sentinței 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum și 16 ianuarie 15, cu forță juridică în 19 iulie 2011, precum și 04 februarie 2015), în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum și 1 AIC StVk 594/14, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de: "furt în bandă agravant" și "tentativă de furt în bandă agravant", prevăzute de: Fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB C. pen. german.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate cu ocazia soluționării cauzei au rămas în sarcina statului.

S-a dispus comunicarea hotărârii autorităților prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță sub nr. x/45/2017 din 9 noiembrie 2017, s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind arestarea provizorie, pentru 30 de zile, a persoanei solicitate B., în baza sesizării Procuraturii Nűrnberg-Fűrth, Germania, privind executarea mandatului european de arestare emis la 6 mai 2016, în Dosarul nr. x VRs 48179/10, pentru arestarea și predarea persoanei solicitate B., în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare (în urma deducerii duratei de 265 zile arestare preventivă și arestare temporară) aplicată prin sentința penală a Tribunalului Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanța penală externă din Aichach, Germania.

Mandatul european de arestare emis a fost înaintat instanței în limba germană și în limba română, împreună cu referatul procurorului.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2017, s-au adus la cunoștința persoanei solicitate informarea privind drepturile persoanei solicitate, un exemplar fiindu-i înmânat, un exemplar aflându-se la dosar, precum și conținutul mandatului european de arestare, conținutul și efectele regulii specialității, posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare, în baza consimțământului dat.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate, B., cetățean român, aceasta declarând că nu consimte să fie predată autorităților judiciare emitente a mandatului european de arestare, că nu renunță la regula specialității, că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent și este de acord să o execute în România. Totodată, a declarat că nu a mai fost urmărită penal, judecată, privată de libertate sau condamnată în alt stat membru al Uniunii Europene sau în vreun stat terț, pentru aceleași fapte care fundamentează mandatul european de arestare emis.

A mai fost condamnată în Franța la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru alte fapte și în Germania la pedeapsa de 5 ani închisoare, hotărârea penală germană fiind recunoscută în România și pentru care a fost transferată în țară, fiind liberată condiționat din executarea acesteia din urmă, la 11 octombrie 2017.

Declarația persoanei solicitate a fost atașată la dosar.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, curtea de apel a constatat că Procuratura din Nűrnberg-Fűrth, Germania a emis mandatul european de arestare, la data de 6 mai 2016, pe numele persoanei solicitate, B., prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate pentru executarea restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare, după deducerea perioadei de 264 de zile de arest preventiv și o zi arestare temporară, pedeapsă ce i-a fost aplicată de Instanța Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanța penală externă din Aichach, din 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum și 16 ianuarie 2015, rămasă definitivă la 19 iulie 2011, precum și 4 februarie 2015, în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum și 1 AIC StVk 594/14, hotărâre care stă la baza mandatului european de arestare de față.

Mandatul european de arestare se referă la patru fapte penale care sunt descrise astfel, în cuprinsul mandatului:

"Fapta întâi: în data de 24 august 2010, acuzații B. și C. și persoanele urmărite D. și E., au extras, în colaborare conștientă și voită ca bandă, din spațiile comerciale ale firmei F., Nűrnberg, 24 de articole cosmetice, 4 dispozitive de redare tip MP3, 1 stick de memorie USB, 1 agent de curățare și 2 perechi de boxeri, cu valoare totală de 569,28 euro pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.

Fapta a II-a: în data de 06 septembrie 2010, la ora 14.15, acuzații B. și G. și persoana urmărită E., au extras, în colaborare conștientă și voită ca bandă, din spațiile comerciale ale firmei F., Erlangen, 2 sticle de whiskey și trei sticle de cognac cu valoare totală de 106.95 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.

Fapta a III-a: în data de 27 septembrie 2010, ora 14.30, acuzații H., I., G. și B. și persoana urmărită E. au extras, în colaborare conștientă și voită ca bandă, din spațiile comerciale ale firmei F. Guzenhausen, 15 sticle de alcool de înaltă calitate, în special whiskey, în valoare totală de 345,98 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească.

Fapta a IV-a: în data de 20 septembrie 2010, la ora 16.00, acuzații B., H., I. și G., precum și persoana urmărită E., s-au deplasat, în colaborare conștientă și voită ca bandă, în spațiile comerciale ale firmei F., Oberasbach, pentru a extrage de acolo din nou băuturi alcoolice de înaltă calitate. Cu puțin timp înainte ca prada să fie pusă de pe etajeră în rucsacul adus, făptașii au fost deranjați de un angajat al F., au renunțat la intenția lor și s-au deplasat în direcția casă. Acolo acuzatul H. a extras produse din tutun și dulciuri cu o valoare a produselor de 14,60 euro, pentru a păstra pentru sine produsele fără să plătească."

Faptele constituie infracțiunile de furt în bandă agravat (fapta 1 - 3) și tentativă de furt în bandă agravat (fapta IV).

Faptele sunt încadrare juridic astfel: Fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1-3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB.

Infracțiunile sunt marcate de autoritatea juridică emitentă în categoria "furt în formă organizată sau jefuire agravantă", dintre cele 32 de categorii de infracțiuni, situație care exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări.

Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare pentru executare, emis la 17 martie 2016, în Dosarul nr. 606 VRs 48179/10 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth și hotărârea penală de condamnare, menționată.

La dosarul cauzei au fost atașate hotărâri penale relevante, și anume: Sentința penală nr. 2/FCJI/2017 din 13 ianuarie 2017 a Curții de Apel Iași, Sentința penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă și Sentința penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curții de Apel Iași.

Din declarațiile persoanei solicitate și examinarea actelor dosarului, a rezultat următoarea situație juridică a persoanei solicitate și următoarea situație de fapt:

Prin Sentința penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis și s-a pus în executare același mandat european de arestare care face și obiectul prezentei cauze, respectiv mandatul european nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2016 pentru executarea aceluiași rest de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța germană, dispunându-se amânarea predării persoanei solicitate, B., către Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania.

Prin aceeași sentință s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la momentul încetării motivului de amânare, respectiv executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanța germană, recunoscută prin Sentința penală nr. 36/2015 a Curții de Apel Iași.

Prin Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, în baza art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a revocat executarea mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2010 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, față de persoana solicitată B. și s-a revocat măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania. Această hotărâre este definitivă, conform legii, art. 1031 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Revocarea executării mandatului european de arestare s-a dispus pentru că, la data de 17 octombrie 2016, semnalarea din sistemul Schengen privind executarea acestui mandat european de arestare a fost ștearsă.

Prin adresa nr. 886/68/SIRENE/DGE, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE informează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași că, la data de 27 mai 2016, Biroul SIRENE Național din Germania a introdus semnalarea pe numele persoanei solicitate B., la semnalare fiind atașat același mandat european de arestare, în urma căreia s-a declanșat, a doua oară, procedura de executare a aceluiași mandat european de arestare care face obiectul dosarului de față.

În referatul de sesizare a instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași precizează că sunt aplicabile dispozițiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, modificată și că, prin reintroducerea în Sistemul de Informații Schengen a aceluiași mandat european de arestare, nu a avut loc. o revocare a deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, cum s-a reținut prin Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, ștergerea alertei neechivalând cu revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare.

Instanța a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională.

Dispozițiile art. 111 din Legea nr. 302/2004, modificată reglementează predarea persoanei solicitate, iar alin. (4) prevede că "În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

Textul art. 111 alin. (4) din lege nu este aplicabil în cauză nici sub aspectul premisei prevăzute, respectiv "depășirea termenelor maxime pentru predare", termene care sunt prevăzute de art. 110 din Legea nr. 302/2004 și nici sub aspectul posibilității executării unui viitor mandat european de arestare întrucât, față de persoana solicitată B., nu a fost emis un alt mandat european de arestare bazat pe aceleași fapte și în același scop, iar persoana solicitată nu a fost predată, pentru că autoritatea germană a șters semnalarea Schengen din sistem, finalizată cu revocarea executării mandatului european de arestare și nu pentru că s-ar fi depășit termene de predare. Aceasta este singura ipoteză și singura bază legală care permite emiterea și executarea unui nou mandat european de arestare întemeiat pentru aceleași fapte. În cauză, însă, se tinde la executarea, pentru a doua oară, a aceluiași mandat european de arestare, situație care nu este prevăzută de lege și care este rezultatul retragerii mandatului european de arestare din sistemul Schengen, după pronunțarea hotărârii prin care se executase mandatul european de arestare.

Hotărârea penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a revocat executarea mandatului european de arestare nr. x VRs 48179/10, emis la 6 mai 2016 de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, împotriva persoanei solicitate B., pentru același scop, al executării restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare, este definitivă și are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, care are ca obiect executarea aceluiași mandat european, emis de aceeași autoritate judiciară străină, la aceeași dată, împotriva aceleași persoanei solicitate, pentru același scop.

O analiză a legalității hotărârii penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, din punct de vedere al semnificației ștergerii alertei Schengen, nu este posibilă și depășește cadrul procesual al investirii.

Prin hotărârea penală menționată s-a stabilit, în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat, revocarea executării mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, la data de 6 mai 2016.

Faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 111 alin. (4) din lege și autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, au condus la respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate și a sesizării formulate de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul nr. x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, pe numele persoanei solicitate B., pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de instanța germană.

Soluția de respingere a executării mandatului european de arestare emis pentru executarea unei pedepse, pentru că persoana solicitată B. este cetățean român și a declarat, conform art. 103 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, ar fi condus la aplicarea art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, care reglementează recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, dacă nu s-ar opune autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, precum și lipsa condițiilor prevăzute de art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, care invalidează sesizarea.

Cu privire la recunoașterea hotărârii penale de condamnare, a fost avut în vedere că, prin Sentința penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curții de Apel Iași, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în consecință, a fost recunoscută hotărârea penală de condamnare a numitei B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru care s-a dispus transferarea acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, însă s-a respins cererea de recunoaștere și punere în executare în România a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Fűrth, secția minori cu asesori populari, din 14 martie 2011 în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secția Minori din 11 iulie 2011 în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 și modificată prin hotărârea pronunțată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg Secția externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa pentru care a fost emis mandatul european de arestare din 6 mai 2016, motivat de faptul că această pedeapsă nu era executorie pe teritoriul statului de condamnare și autoritățile germane nu au dispus asupra executării acestei pedepse, apreciind că nu este posibilă executarea întrucât condamnata B. nu a renunțat la regula specialității. Regula specialității fusese impusă inițial în executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile germane, la data de 31 martie 2014, în Dosarul nr. 603 Js 45476/13, pentru urmărirea penală și judecarea persoanei solicitate B., în procedura finalizată cu condamnarea acesteia la pedeapsa de 5 ani închisoare. B. a fost predată autorităților germane prin Sentința penală nr. 17 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Iași, în executarea mandatului european, cu respectarea beneficiului regulii specialității. Raportat la acest beneficiu, autoritățile germane au apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare nu este executorie pe teritoriul german, întrucât B. nu renunțase la regula specialității.

Revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare s-a dispus prin hotărârea Tribunalului Augsburg, secția externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, din 16 ianuarie 2015, după predarea persoanei solicitate autorităților germane, sub beneficiul regulii specialității, în baza mandatului european de arestare din 31 martie 2014, în Dosarul nr. 603 Js 45476/13, cu nerespectarea acestei reguli.

Din Hotărârea penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curții de Apel Iași a rezultat că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru care s-a emis mandatul european de arestare, din 6 mai 2016, nu este executorie pe teritoriul statului membru emitent, revocarea suspendării condiționate producându-se cu încălcarea regulii specialității la care persoana solicitată nu renunțase în procedura executării mandatului european de arestare dispusă prin Sentința penală nr. 17 din 19 mai 2014, așa încât nici condițiile de validitate ale mandatului european de arestare din 6 mai 2016, a cărui executare se solicită, nu sunt îndeplinite.

Pe de altă parte, s-a reținut că o procedură de recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii penale prin care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, în urma revocării beneficiului suspendării condiționate aplicată inițial și care face obiectul executării mandatului european de față, nu poate conduce la o soluție de admitere și recunoaștere a hotărârii penale și de preluare a executării acesteia în România, întrucât ar fi contrară soluțiilor pronunțate prin Sentința penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 și, respectiv, Sentința penală nr. 2/FCJI din 13 ianuarie 2017 a Curții de Apel Iași.

Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore, de la 9 noiembrie 2017, ora 9:40 la 10 noiembrie 2017, ora 9:40, prin Ordonanța de reținere nr. 31/2017 din 9 noiembrie 2017, ora 9:40.

Pentru considerentele expuse, reținând lipsa condițiilor prevăzute de art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 118/2017 a Curții de Apel Bacău, precum și absența condiției de validitate a mandatului european de arestare, sub aspectul caracterului executoriu al pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei suspendare condiționată a fost revocată cu încălcarea regulii specialității, sub beneficiul căreia a fost predată autorităților germane prin Sentința penală nr. 17/2014 a Curții de Apel Iași, instanța de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în temeiul art. 103 și 107 din Legea nr. 302/2004, modificată, a respins sesizarea formulată de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania - dl. procuror superior A., privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 6 mai 2016, în Dosarul cu nr. de referință x VRs 48179/10, de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, întemeiat pe mandatul de arestare pentru executare, emis de Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania, la data de 17 martie 2016, în Dosarul cu nr. de referință x VRs 48179/10, pe numele persoanei solicitate B., aflată în stare de reținere în baza Ordonanței de reținere nr. 31/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 9 noiembrie 2017, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, în urma deducerii duratei de 265 zile (arest preventiv și arestare temporară), aplicată prin sentința pronunțată de Instanța Fürth (Bayern), Tribunalul Regional Nűrnberg-Fűrth, Germania, în legătură cu decizia de revocare a Tribunalului Regional Augsburg, Instanța penală externă din Aichach (data sentinței 14 martie 2011, 11 iulie 2011, precum și 16 ianuarie 15, cu forță juridică în 19 iulie 2011, precum și 04 februarie 2015), în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/10, precum și 1 AIC StVk 594/14, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de: "furt în bandă agravant" și "tentativă de furt în bandă agravant", prevăzute de: Fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a, art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) StGB, fapta a IV-a: art. 244a alin. (1), art. 23 StGB, fapta 1 - 3: art. 244a alin. (1) St:GB, fapta a IVa; art. 244 a alin. (1), art. 23 StGB C. pen. german.

Împotriva Sentinței penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe prin aceea că în mod greșit s-a apreciat că Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, are autoritate de lucru judecat și că incidentul care a condus la respingerea cererii de recunoaștere și punere în executare în România a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Fűrth, secția minori cu asesori populari, la data de 14 martie 2011, în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secția Minori la data de 11 iulie 2011, în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 și modificată prin hotărârea pronunțată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg, secția externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, a fost unul temporar, și anume lipsa caracterului executoriu al hotărârii prin care s-a revocat beneficiul suspendării executării acestei pedepse, precum și încălcarea regulii specialității.

În atare condiții, s-a apreciat că necesitatea lămuririi chestiunilor privind regula specialității, dacă aceasta a fost sau nu respectată la pronunțarea hotărârii de condamnare care face obiectul mandatului european de arestare, impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceleași coordonate, au fost invocate și aspectele care vizează retragerea anterioară a alertei Schengen, impunându-se a fi obținute lămuriri suplimentare, necesare în vederea recunoașterii hotărârii și executării acesteia pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte, examinând apelul prin prisma criticilor formulate, raportat la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Autoritatea de lucru judecat, în materie penală, operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfășurat o judecată penală pentru o anumită faptă, considerată infracțiune.

În acest sens, pentru existența autorității de lucru judecat, în materie penală, se cere existența a două elemente identice între cauza judecată și cauza care urmează a fi soluționată, respectiv identitate de persoane și identitate de obiect.

Dovada autorității de lucru judecat se face numai cu hotărârea judecătorească rămasă definitivă, din care trebuie să rezulte că o persoană a mai fost judecată pentru aceeași faptă.

Pe de altă parte, trebuie realizată distincția între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, între cele două existând o distincție esențială. Astfel, condiția de aplicare a principiului autorității de lucru judecat presupune, așa cum s-a arătat, o identitate de persoană și o identitate de obiect, care oprește reluarea judecății, în timp ce puterea de lucru judecat impune consecvență în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis - în lipsa unor elemente suplimentare - printr-o altă hotărâre.

Pornind de la aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a reținut autoritatea de lucru judecat prin raportare la Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, având obligația de a judeca cererea pe fond, cu lămurirea, în prealabil, a unor elemente esențiale, care au apărut ulterior pronunțării acestei hotărâri, cu consecințe directe asupra prezumției de lucru judecat.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curții de Apel Iași, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în consecință, a fost recunoscută hotărârea penală de condamnare a numitei B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru care s-a dispus transferarea acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, însă s-a respins cererea de recunoaștere și punere în executare în România a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Fűrth, secția Minori cu asesori populari din 14 martie 2011 în Dosarul nr. 462 Ls 606 Js 48179/10 Jug, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Nűrnberg-Fűrth, secția Minori din 11 iulie 2011 în Dosarul nr. JK II Ns 606 Js 48179/2010 și modificată prin hotărârea pronunțată la 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Augsburg, secția externă de executări penale de pe lângă Judecătoria Aichach, în Dosarul nr. 1 AIC StVk 594/14, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa pentru care a fost emis mandatul european de arestare din 6 mai 2016, motivat de faptul că această pedeapsă nu era executorie pe teritoriul statului de condamnare și autoritățile germane nu au dispus asupra executării acestei pedepse, apreciind că nu este posibilă executarea întrucât condamnata B. nu a renunțat la regula specialității.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 75/MEA din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 966 din 5 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis și s-a pus în executare același mandat european de arestare care face și obiectul prezentei cauze, respectiv mandatul european nr. 606 VRs 48179/10 emis la 6 mai 2016 pentru executarea restului de pedeapsă din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța germană, dispunându-se amânarea predării persoanei solicitate, B., către Procuratura Nűrnberg-Fűrth, Germania.

Prin aceeași sentință s-a dispus arestarea persoanei solicitate, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la momentul încetării motivului de amânare, respectiv executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanța germană, recunoscută prin Sentința penală nr. 36/2015 a Curții de Apel Iași.

Sentința penală nr. 118 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău nu are, însă, autoritate de lucru judecat, prin această hotărâre revocându-se doar punerea în executare a hotărârii pronunțate de instanța română, nu și mandatul european de arestare.

Prin Sentința penală nr. 36/CCJI din 25 august 2015 a Curții de Apel Iași, s-a respins cererea de recunoaștere și punere în executare în România a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare germane, prin care B. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, impedimentul identificat la acea dată de instanța română referindu-se la lipsa caracterului executoriu al hotărârii prin care s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare. Ulterior, acest impediment a fost depășit, autoritățile judiciare germane emițând mandatul intern de executare a pedepsei de 2 ani închisoare, la data de 17 martie 2016 și apoi mandatul european de arestare, la data de 6 mai 2016 (în Dosarul cu nr. de referință x VRs 48179/10).

Prin urmare, impedimentul a fost unul temporar, care ținea de dreptul intern german și de modul de aplicare a beneficiului regulii specialității.

Ca atare, instanța de fond era obligată să lămurească, în prealabil, chestiunile circumscrise regulii specialității, dacă aceasta a fost sau nu respectată la pronunțarea hotărârii de condamnare care face obiectul mandatului european de arestare nr. 606 VRs 48179/10 din 6 mai 2016.

De asemenea, trebuia lămurit motivul retragerii anterioare a alertei Schengen, această retragere a alertei nefiind echivalentă cu retragerea mandatului european de arestare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017, privind pe intimata persoană solicitată B.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței penale nr. 60/FCJI din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017, privind pe intimata persoană solicitată B.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - GV