ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/245/2014, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83 alin. (1), (2) și (4) și art. 84 C. proc. civ., formulată de recurenta A., prin mandatar B., în cadrul recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.848 din 18 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri, A., prin mandatar B., a declarat recurs.

În motivare, a arătat că dispozițiile art. 83 alin. (1), (2) și (4) și art. 84 C. proc. civ. îngrădesc accesul liber la justiție și încalcă dreptul la apărare al justițiabililor care, în majoritate, au un venit sub minimul asigurat pe economie, în condițiile în care ajutorul public de stat este iluzoriu, acordându-se numai persoanelor cu un venit sub 87 euro.

A susținut recurenta că impunerea angajării unui avocat împiedică accesul liber la justiție și încalcă dispozițiile legii fundamentale.

În acest sens, a arătat că accesul liber la justiție presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor judecătorești, personal sau prin mandatar ales, cu sau fără studii juridice, în caz contrar încălcându-se art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Constituția României și a subliniat că, în România, accesul la justiție și dreptul la apărare prin reprezentant, deși garantate de legea fundamentală și de C. civ., sunt iluzorii.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 2 mai 2017, recurenta a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport, formulat la data de 5 mai 2017, intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că motivele suplimentare de recurs, invocate prin punctul de vedere la raport, nu pot face obiectul analizei instanței supreme, întrucât au fost formulate după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Tot cu titlu preliminar, trebuie precizat că, în contra celor reținute prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, încheierea atacată este motivată, chiar dacă succint, Curtea de Apel reținând că a fost invocată în recurs excepția de neconstituționalitate a art. 83 alin. (1), (2) și (4) și art. 84 C. proc. civ. care vizează reprezentarea convențională a persoanei fizice în fața primei instanțe și în apel, gradul de rudenie al persoanei fizice cu mandatarul, contestația în anulare, revizuirea și reprezentarea persoanei juridice.

Prin urmare, se poate decela raționamentul pentru care Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că nu se impune invocarea din oficiu a motivului de ordine publică prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., derivat din pretinsa încălcare a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În continuare, analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial (...)." Iar conform art. 29 alin. (5) din aceeași lege "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară (...)."

Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru a fi admisibilă, excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei; în caz contrar, instanța de judecată respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În speță, excepția de neconstituționalitate vizează prevederile art. 83 alin. (1), (2) și (4) și art. 84 C. proc. civ.

Potrivit art. 83 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ., "(1) În fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.

(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.

(4) În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător."

Pe de altă parte, conform art. 84 C. proc. civ., "(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. (2) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și entităților arătate la art. 56 alin. (2)."

Așadar, textele de lege criticate pentru neconstituționalitate vizează reprezentarea convențională a persoanei fizice în fața primei instanțe și în apel, gradul de rudenie al persoanei fizice cu mandatarul, contestația în anulare, revizuirea și reprezentarea persoanei juridice.

Cum excepția de neconstituționalitate a fost invocată de o persoană fizică, în etapa procesuală a recursului, nu se poate reține că dispozițiile legale ce fac obiectul acesteia au legătură cu soluționarea cauzei.

Altfel spus, soluționarea recursului declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1.848 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Iași nu depinde de aplicarea prevederilor art. 83 alin. (1), (2) și (4) și art. 84 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod legal, Curtea de Apel, constatând că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală, astfel încât, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B., împotriva Încheierii din 9 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/245/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N