ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2018

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15/F din data de 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel București a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acelei instanțe la data de 18 decembrie 2017, sub nr. x/2/2017, petentul condamnat A. a arătat, în esență, că este nemulțumit de faptul că prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel, secția I penală, prin care s-a dispus recunoașterea sentinței pronunțate de Tribunalul pentru Cauze Penale din Viena, la data de 17 octombrie 2006 și transferarea acestuia în vederea executării pedepsei detențiunii pe viață în România, s-a omis efectuarea conversiei pedepsei aplicate. Acesta a precizat că, în raport de încadrarea juridică dată faptei potrivit legii române, astfel cum a fost reținută în considerentele sentinței menționate, respectiv art. 175 C. pen. din 1969, se impunea reconversia pedepsei detențiunii pe viață, deoarece legea națională nu prevedea o astfel de pedeapsă.

Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2018, instanța a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută".

În baza art. 111 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza a fost trimisă în vederea repartizării aleatorii între secții.

Instanța a apreciat că singura cale de atac care ar avea aptitudinea de a clarifica situația condamnatului A. este aceea a contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", respectiv lămurirea încadrării juridice echivalente în legislația română, în vigoare la data transferului.

S-a mai subliniat pe de o parte că exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii vizează întotdeauna o hotărâre pronunțată pe fondul unei acuzații, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte reconversia pedepsei aplicate de o instanță străină nu poate fi considerată un incident ivit în cursul executării, așa încât, prin raportare la motivele de fapt și la dispozițiile procesuale, singura cale procesuală admisibilă este aceea indicată în cele ce preced.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 18 ianuarie 2018, sub nr. x/2/2018 (x/2018).

Analizând actele dosarului, Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, a fost recunoscută sentința din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru cauze Penale din Viena, pronunțată în Dosarul nr. x Hv 206 b și a hotărârii din 27 martie 2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 07 a, prin care contestatorul A. a fost condamnat la detențiunea pe viață.

În susținerea orală a contestației, condamnatul a solicitat comutarea detențiunii pe viață, în 25 de ani închisoare, potrivit C. pen. român, pe lângă susținerea inițială de aplicare a unor dispoziții C. pen. austriac privind liberarea condiționată.

Instanța a constatat că hotărârea de recunoaștere a condamnării la detențiunea pe viață este definitivă, condamnatul fiind în executarea acesteia. S-a apreciat că solicitarea de comutare a pedepsei precizată în fața instanței nu poate fi analizată pe calea contestației la executare, iar în ceea ce privește regimul executării, acesta este conform legii penale române, deoarece recunoașterea a avut în vedere pedeapsa aplicată, iar regimul executării acesteia după recunoaștere este conform legii române.

Prin urmare, a fost respinsă contestația la executare formulată, constatându-se că în cursul executării nu s-a ivit nici un impediment.

Curtea a constatat că prezenta contestație la executare este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de contestatorul A. au fost analizate prin Sentința penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, intrând în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul unei noi verificări.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul A. a formulat contestație, solicitând aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004 în sensul reconversiei pedepsei detențiunii pe viață, aplicată prin hotărârea de condamnare a autorităților judiciare din Austria cu pedeapsa prevăzută de C. pen. din România pentru infracțiunea de omor calificat, aceea de închisoare între 15 - 25 ani.

A susținut contestatorul că în mod greșit s-a respins contestația la executare întrucât în cauză este vorba de o nelămurire a hotărârii ce urmează a fi executată.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, contestația formulată de contestatorul condamnat A. este nefondată, pentru următoarele considerente.

Prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, a fost recunoscută sentința din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, pronunțată în Dosarul nr. x Hv 206 b și a hotărârii din 27 martie 2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 07 a, prin care contestatorul A. a fost condamnat la detențiunea pe viață.

Împotriva acestei hotărâri, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare solicitând comutarea detențiunii pe viață, în 25 de ani închisoare, potrivit C. pen. român, pe lângă susținerea inițială de aplicare a unor dispoziții C. pen. austriac privind liberarea condiționată.

Prin sentința penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A.

În prezenta cauză, condamnatul A. a formulat o nouă contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 306 din data de 24 noiembrie 2008 întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", respinsă ca inadmisibilă de către instanța de fond.

Raportat la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea prin care s-a recunoscut condamnarea la detențiunea pe viață este definitivă, condamnatul aflându-se în executarea acesteia, astfel că cererea de reconversie a pedepsei nu poate fi analizată în calea de atac a contestației la executare.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța națională a realizat în mod legal corespondența dintre fapta pentru care condamnatul A. a primit pedeapsa în Austria și cea pe care legea penală română aplicabilă o prevede.

Din acest punct de vedere, se reține că pedeapsa cu detențiunea pe viață aplicată condamnatului potrivit legislației austriece se înscrie în limitele legale prevăzute de legislația română, așa încât nu era necesară realizarea unei conversii a pedepselor.

Se reține, de asemenea, că aspectele invocate de contestatorul A. au fost analizate prin Sentința penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, intrând în puterea lucrului judecat, așa încât în mod corect, contestația la executare împotriva Sentinței penale nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 02 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 02 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED