ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4992/30/2016, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. - Centrul zonal de marfa Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4.034,20 lei reprezentând despăgubiri, calculate proporțional cu salariul său net la data constatării pagubei.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 126 din 8 februarie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau iocui de muncă reclamantul.

Au fost avute în vedere și prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Reținându-se că are calitatea de reclamant S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. - Sucursala Banat-Oltenia, instanța a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată că are sediul în Timișoara, str. Gen. Dragalina. Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, judecarea conflictelor de muncă este în competența instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are sediul, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunaluui Timiș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin, (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, prin care se urmărește obligarea pârâtului A. la plata sumei de 4,034,20 lei despăgubiri materiale, a fost promovată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. - Centrul zonal de marfa Timișoara, cu sediul în Timișoara, str. Gen. Dragalina.

Potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabiiite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

De asemenea, art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Sediul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată este situat în Timișoara, str. Gen. Dragalina, județul Timiș.

Având în vedere că acțiunea cu care instanța a fost învestită a fost promovată de S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. - Centrul zonal de marfa Timișoara, al cărei sediu se află în circumscripția Tribunalului Timiș, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.