ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1739/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 80 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/105/2006/a1, s-a admis apelul declarat de contestatoarea A. (moștenitoare a defunctei B.), prin procurator C. împotriva sentinței civile nr. 698 din 2 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploiești; s-a anulat în parte dispoziția nr. 152 din 13 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Ploiești în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 140 m.p. teren situat în Ploiești str. Tribunei, identificat pe schița anexă a raportului de expertiză D. - răspuns la obiecțiuni prin punctele 1, 2, 3, 4, 9, 10, 5, 8, 1; s-a menținut în rest dispoziția nr. 152 din 13.01.2006 emisă de Primarul Municipiului Ploiești; a fost respinsă cererea apelantei privind obligarea intimatei la daune morale în sumă de 12.000 lei; a fost obligată intimata la 1900 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuenta A., înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, declinată prin decizia nr. 2725 din 27 noiembrie 2015 în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 537 din 10 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 mai 2016.

La termenul de la 22 septembrie 2016, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 4 octombrie 2017, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 9 noiembrie 2017, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul de la 22 septembrie 2016, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 22 septembrie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.

Întrucât până la data de 22 septembrie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 537 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.