ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova, la data de 06 februarie 2009, sub nr. 510/105/2009, revizuentul

Consiliul Local Ploiești, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu

intimații M.A., M.N., S.E. și Prefectura Județului Prahova, revizuirea

sentinței civile nr. 282 din 09 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul

Prahova, în Dosar nr. 4567/1998.

Revizuentul și-a

întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

În motivarea cererii,

a arătat că, la data de 17 martie 1997, reclamanta D.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Ploiești și

Prefectura județului Prahova să fie obligați pârâții, prin hotărâre

judecătorească, să emită decizie prin care să i se atribuie terenul în

suprafață de 355 mp situat în Ploiești, imobil ce a fost naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950 de la autorul A.G.

Prin sentința civilă nr.

282 din 9 decembrie 1998 a Tribunalului Prahova s-a admis acțiunea și s-a

dispus retrocedarea către reclamantă a terenului revendicat, iar această

hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea apelului și recursului, fiind

învestită cu titlu executor.

Reclamanta D.M. a decedat

la data de 15 februarie 2001, după soluționarea cauzei, lăsând moștenitoare pe intimate,

în calitate de fiice.

Odată cu apariția

Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu, a depus notificare numita S.M.

și verișoarele sale, care au făcut dovada că sunt moștenitoarele fostului

proprietar al imobilului și că nu există nicio relație de rudenie între S.M. și

autorul intimatelor M.A., M.N., S.E.. Au fost depuse acte din care rezultă că

numitul G.A., zis D., a fost condamnat politic și i s-a confiscat averea, acte

ce nu au fost prezentate de D.M. cu ocazia judecării litigiului ce a avut ca

obiect retrocedarea terenului în suprafață de 355 mp situat în Ploiești.

Tribunalul Prahova, secția

civilă, prin sentința nr. 797 din 8 iunie 2010 a respins cererea de revizuire,

ca neîntemeiată, reținând că înscrisurile depuse de revizuent în sprijinul

cererii sale nu întrunesc cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., nefiind de natură să ducă la pronunțarea unei alte soluții.

Prin Decizia nr. 247

din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de

revizuent împotriva acestei sentințe, ca nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 8667 din 09

decembrie 2011, a admis recursul declarat de revizuent, a modificat în tot

decizia, în sensul că a admis apelul declarat de revizuent împotriva sentinței nr.

797 din 08 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, pe care a desființat-o, cauza

fiind trimisă spre rejudecare, la același Tribunal.

Cauza a fost

înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. 510/105/2009*.

Tribunalul Prahova,

la data de 01 iunie 2012, a pronunțat sentința civilă nr. 3938, prin care a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al

municipiului Ploiești.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuentul Consiliul Local al municipiului Ploiești, criticând-o

ca nelegală.

Prin Decizia civilă nr.

83 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis

apelul declarat de revizuent, a fost desființată sentința civilă nr. 3938 din 01

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova și a fost trimisă cauza spre rejudecare

către aceeași instanță, reținându-se că instanța de trimitere nu s-a conformat

dispozițiilor exprese ale deciziei de casare, procedând la analizarea cererii

de revizuire din perspectiva Deciziei nr. 839 din 24 decembrie 1961, în

accepțiunea de act nou, nerespectând astfel, obligațiile stipulate în sarcina

sa, de instanța de casare, care a stabilit irevocabil, că acest înscris „nu a

fost invocat prin cererea de revizuire ca act nou, determinant în adoptarea

soluției asupra cererii de retrocedare”.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 ianuarie 2013, sub nr. 510/105/2009**.

Tribunalul Prahova,

prin sentința civilă nr. 1851 din 28 august 2014, a admis cererea de revizuire

formulată de Consiliul Local Ploiești - prin primar, a schimbat în tot sentința

civila nr. 282 din 09 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul

civil nr. 4567/1998 și a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată

de reclamanta D.M. (în prezent decedată, având ca moștenitori legali pe

intimații M.A., M.N. și S.E., privind retrocedarea imobilului situat în

Ploiești, și anularea măsurii exproprierii acestuia.

Tribunalul a

constatat că în cauza înregistrată sub nr. 4567/1998 în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 282 din 09 decembrie 1998 de către Tribunalul Prahova,

sentința atacata cu revizuire, s-a reținut de către instanță faptul că, imobilul

în cauză a fost proprietatea numitului Georgescu Alexandru, autorul reclamantei

D.M. și a fost întâi naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și, ulterior, expropriat

în baza Decretului nr. 347 din 30 octombrie 1986.

La dosarul inițial

înregistrat de către D.M., s-a depus Decizia nr. 839/1961 (care nu poate fi

avută în vedere ca temei al cererii de revizuire, fiind cunoscută de instanță și

de părți la vremea respectivă), dar nu s-au depus și cele două hotărâri

judecătorești, respectiv sentința nr. 477 din 07 octombrie 1960 pronunțată de

Tribunalul Militar București și Decizia nr. 1790 din 17 noiembrie 1960

pronunțata de Tribunalul Militar de Regiune Militară București, prin care s-a

respins recursul condamnatului împotriva sentința nr. 477 din 7 octombrie 1960,

hotărâri care au constituit temeiul confiscării averii lui A.D.

Tribunalul, din

analiza coroborată a probelor administrate, a constatat că nu există nicio

dovadă de proprietate din care sa rezulte că numitul A.G., zis D., a avut la

data condamnării sale sau anterior o casă în Ploiești, cu teren de 355 mp. Totodată,

a constatat că niciuna dintre probele administrate în cauză nu confirmă

susținerea pe care a făcut-o reclamanta inițială D.M., în sensul că autorul său

A.G., zis D., ar fi fost vreodată proprietar al imobilului în litigiu și că

este evident că a existat o confuzie de nume, folosită de reclamanta D.M. în

favoarea sa.

Împotriva sentinței

sus-menționate au declarat apel intimatele M.A., M.N. și S.E.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 71 din 26 ianuarie 2015 a respins

apelul, ca nefondat.

La data de 16

februarie 2015 M.A., în nume propriu și în calitate de mandatar al surorilor

sale M.N. și S.E. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,

arătând că va depune motivele de recurs la primul termen de judecată.

Cu soluționarea

recursului a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fixat

termen de judecată în data de 23 aprilie 2015.

În data de 16 aprilie

2015 a fost primită la dosarul cauzei motivarea recursului, recurentele

susținând, în esență, că decizia atacată este nelegală întrucât instanța de

apel nu a cercetat fondul cauzei, a reținut o situație de fapt eronată și nu a

ținut cont de faptul că dispoziția din 2 noiembrie 2005 prin care s-au acordat

măsuri reparatorii numitelor S.M., I.M. și T.V. pentru imobilul în litigiu a

fost emisă în mod nelegal. Au solicitat casarea deciziei recurate.

La termenul de

judecată din data de 23 aprilie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția

nulității recursului în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

pentru nemotivarea căii de atac în termenul legal prevăzut de art. 303 alin.

(2), raportat la art. 301 C. proc. civ.

Analizând cu

prioritate excepția nulității recursului, datorită caracterului său

peremptoriu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art. 303 alin.

(2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art.

306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la

motivele de ordine publică.

În speță, se constată

că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.

Astfel, la dosarul

instanței de apel (filele 94-98, dosar apel) se află procesele verbale

încheiate de persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură, respectiv

a deciziei recurate, care cuprinde toate datele prevăzute de art. 100 C. proc.

civ.

Potrivit acestor procese

verbale, recurentelor le-a fost comunicată decizia atacată la data de 9

februarie 2015, iar potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de

15 zile, calculat de la această dată.

Termenul legal pentru

motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., s-a

împlinit la data de 25 februarie 2015, dată până la care nu au fost depuse

motivele de recurs, deși declararea recursului a fost formulată în termen,

respectiv la data de 12 februarie 2015, data poștei, conform plicului de la

fila 18 dosar recurs.

Așa fiind, reținând

că recursul declarat de M.A. în nume propriu și pentru S.E., M.N. nu a fost

motivat în termenul legal și că nu există motive care să poată fi examinate și

din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea acestuia, conform art. 306

alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c)

coroborat cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de M.A. în nume propriu și pentru S.E., M.N. împotriva Deciziei nr. 71

din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2015.