ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 3179765 din 28 februarie 2017 emisă de pârât.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 iunie 2017, reclamanta A. a solicitat suspendarea judecății cauzei întemeiată în drept pe dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la numirea tutorelui în dosarul privind punerea sub interdicție înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București.

Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea reclamantei de suspendare a judecății, conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii menționate, a formulat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 414 raportat la art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ.

A menționat recurenta că, în conformitate cu prevederile art. 487 raportat la art. 470 alin. (5) și art. 486 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. civ., va formula și depune motivele invocate în susținerea căii de atac după redactarea și comunicarea încheierii recurate.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 414 C. proc. civ., potrivit cărora asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere ce poate fi atacată cu recurs. Per a contrario, dacă nu s-a dispus suspendarea, recursul pe cale separată nu este admisibil, încheierea de suspendare putând fi atacată odată cu fondul, potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

A mai arătat că soluțiile pronunțate de prima instanță pe fondul cererilor de suspendare și de anulare sunt corecte și legale.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea este nemotivată. În această situație, suntem în prezența unei neregularități procedurale a cererii de recurs, prin neîndeplinirea unei cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât legiuitorul nu face o precizare expresă cu privire la ordinea de soluționare a celor două categorii de excepții (excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului), Înalta Curte a dat prioritate inadmisibilității întrucât vizează inexistența căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, astfel că primează excepția inadmisibilității recursului.

Recursul este îndreptat împotriva încheierii din 13 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății, formulată de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1).

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept, prin interdicția judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părți, până la numirea tutorelui sau curatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) din același cod, asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2), recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Înalta Curte constată că aceste dispoziții legale reglementează calea de atac numai împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, or, în cauza dedusă judecății, suntem în situația în care a fost respinsă cererea de suspendare, caz în care această încheiere a primei instanțe poate fi atacată doar odată cu fondul.

În același sens, dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., text aplicabil și în recurs, conform art. 494 din același cod, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac decât odată cu fondul, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Înalta Curte reține că, în cauză, s-a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare, care constituie o încheiere premergătoare și care, prin urmare, nu putea fi atacată separat.

Întrucât hotărârea judecătorească (categorie ce include și încheierile premergătoare) este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în aplicarea principiului legalității căii de atac, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care nu s-a întrerupt cursul judecății este inadmisibil.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege și va respinge recursul, ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 414 și art. 466 C. proc. civ., constatându-se că este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT