Decizia nr. 3836/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 119/2015 a Curții de Apel Pitești

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.05.2015, sub nr. x/46/2015, reclamantul Primarul Orașului Topoloveni, în calitate de reprezentant legal al Parteneriatului dintre U.A.T. Orașul Topoloveni și Parohia Goleștii-Badii Topoloveni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management P.O.R., a solicitat anularea deciziei nr. 11 din 10 aprilie 2015 emisă de acesta, prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 102414 din 8 decembrie 2014, cu consecința anulării și a notei amintite.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 119 din 9 septembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Orașului Topoloveni, în calitate de reprezentant legal al Parteneriatului dintre U.A.T. Orașul Topoloveni și Parohia Goleștii-Badii Topoloveni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management P.O.R.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 119 din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Primarul Orașului Topoloveni, în calitate de reprezentant legal al Parteneriatului dintre U.A.T. Orașul Topoloveni și Parohia Goleștii-Badii Topoloveni, invocând în drept dispozițiile art. 483 coroborate cu art. 485, art. 486, art. 487 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management P.O.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând anularea acestuia, arătând că motivele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Procedura de examinare a recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:(...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor (...)". Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul nuciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management P.O.R. a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile limitative prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recurentul a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimatul-pârât, întrucât recursul a fost întemeiat pe art. 483 alin. (1) C. proc. civ., prevederile alin. (3) ale aceluiași articol, coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., fiind invocate și interpretate de intimat în favoarea sa, deși esența alin. (3) constă în "examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de ataca în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate. Astfel, recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond. Pe de altă parte, rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului nu poate suplini conduita procesuală deficitară a părții și lipsurile procedurale ale actelor depuse de aceasta. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a opinat în sensul respingerii excepției nulității invocate de intimat, arătând că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., iar nu pe alin. (3) al aceluiași articol. Or, susținerea recurentului nu prezintă relevanță, întrucât temeiul de drept indicat nu justifică respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată a instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Prin urmare, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul Primarul Orașului Topoloveni, reprezentant legal al Parteneriatului dintre U.A.T. Orașul Topoloveni și Parohia Goleștii-Badii Topoloveni.