ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3081/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul recursului, declarat în termen legal de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, îl constituie sentința civilă nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care au fost respins ca nefondate excepțiile lipsei de interes și prematurității introducerii acțiunii invocate de pârât prin întâmpinare și a fost admisă acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu consecința obligării pârâtului la rambursarea către reclamant a sumei de 97.

203,45 RON, inclusiv TVA, reprezentând cheltuieli eligibile aferente contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009, precum și a obligării pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.049,069 RON.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în concret a prevederilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și ale prevederilor art. 133 lit. g) și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a învederat, în ceea ce privește excepțiile lipsei de interes și a prematurității acțiunii reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița, că având în vedere că actul administrativ prin care a fost aplicată corecția financiară a fost anulat a fost eliminată situația carte cauza reclamantului un prejudiciu, cel puțin până la emiterea unei alte note care să stabilească o altă corecție financiară, că în lipsa unui alt act administrativ prin care să se aplice o corecție financiară reclamantului acesta avea posibilitatea legală de a solicita recurentului să îi fie restituite sumele reținute inițial ca urmare a emiterii notei care a fost anulată, și că în situația unui refuz sau al emiterii unui act administrativ prin care să se aplice o corecție financiară atunci reclamantul, după parcurgerea procedurii prealabile, ar fi fost îndreptățit să solicite instanței de contencios administrativ, în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

A precizat recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice că a fost emisă nota de neconformitate nr. 4073 din 25 septembrie 2013, comunicată reclamantului la data de 26 septembrie 2013, înainte de pronunțarea sentinței atacate cu recurs în prezentul litigiu, prin care a fost aplicată, în conformitate cu punctul 1.6 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 încheiat între reclamant și S.C. A. S.R.L., motivat de faptul că din verificarea procedurii de atribuire a contractului s-a constatat că reclamantul a utilizat factori de evaluare insuficient detaliați și dificil de cuantificat și că au fost încălcate astfel dispozițiile art. 133 lit. g) și cele ale art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Recurenta a susținut, cât privește modul de soluționare a fondului cauzei, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, reținându-se greșit, raportat la circumstanțele pricinii, că procedura concursului de soluții este reglementată ca o procedură specială, distinctă de procedurile tipice de atribuire a contractelor de achiziție publică, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 131 din O.U.G. nr. 34/2006 "Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluții, astfel cum este descris la art. 18 alin. (2), ca o procedură independentă, în care concurenții pot obține premii și/sau prime de participare, sau ca parte a unei proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii".

A relevat recurentul că potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006 contractele de achiziție publică sunt de lucrări, de furnizare și de servicii, și că la Capitolul V din același act normativ legiuitorul a reglementa procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, iar la secțiunea a 3-a (art. 197-199) sunt prezentate criteriile de atribuire ale contractului de achiziție publică.

Prin urmare, recurentul a concluzionat că concursul de soluții este într-adevăr reglementat ca o procedură independentă în care concurenții pot obține premii și/sau prime de participare, dar în speță, având în vedere că procedura de atribuire s-a finalizat cu atribuirea unui contract de servicii, sunt aplicabile regulile generale ale O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv prevederile art. 199.

A mai apreciat recurentul că în mod greșit judecătorul fondului a reținut faptul că la un concurs de soluții se prezintă proiecte sau planuri pentru care nu ar putea fi aplicabili factorii enumerați cu titlu exemplificativ de art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, fiind evident că chiar dacă participanții la un concurs de soluții prezintă un proiect sau un plan, acestea trebuie să respecte un nivel calitativ, tehnic sau funcțional, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, un raport cost/eficiențăm servicii cost/vânzare și asistență tehnică, termen de livrare sau execuție, etc.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 133 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006, a arătat recurentul că prin nota de neconformitate nr. 4073 din data de 25 septembrie 2013 s-a reținut încălcarea de către reclamant a acestor dispoziții, întrucât documentația de concurs nu a cuprins informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câștigătoare.

În fine, referitor la obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la plata cheltuielilor de judecată, s-a relevat prin cererea de recurs că reclamantul este o instituție publică care este scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și că având în vedere faptul că acestuia i s-a pus în mod nelegal în vedere să-și timbreze acțiunea, în condițiile în care era scutit de la plata taxelor de timbru, cât și împrejurarea că județul Dâmbovița nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, în mod greșit instanța de fond a obligat MDRAP la plata cheltuielilor de judecată reprezentând "taxa judiciară de timbru stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013".

A solicitat recurentul, sub acest aspect, fie să constate că în litigiu reclamantul era scutit de la plata taxei judiciare de timbru și să dispună restituirea acesteia către reclamant, fie, în cazul în care se apreciază că acesta ave aobligația să formuleze o cerere de reexaminare, să se constate că plata taxei de timbru s-a făcut ca urmare a culpei exclusive a acestuia, și, pe cale de consecință, ministerul să nu fie obligat la plata sumei de 3049,69 RON către UAT Județul Dâmbovița.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrațieri Publice a apreciat, în raport de cele mai sus arătate, că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și, în urma rejudecării fondului litigiului, respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 octombrie 2015, cu citarea părților.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.07.2013, reclamantul Județul Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 RON (inclusiv TVA), reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. x din 27 august 2009, încheiat în cadrul contractului de finanțare nr. 1414 din 15 aprilie 2011-cod SMIS 14652, obligarea pârâtului la considerarea sumei de 97.203,45 RON ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanțare, și recunoașterea de către pârât a faptului că UAT Județul Dâmbovița și-a îndeplinit obligațiile asumate, în calitate de beneficiar, prin contractul de finanțare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, în sensul că a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009.

4.1. În mod întemeiat, prin sentința civilă nr. 3496 din data de 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei de interes în formularea acțiunii și a prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, reținându-se în mod just că litigiul dedus judecății este legat de executarea contractului de finanțare încheiat între părți, în cadrul căruia pârâtul a refuzat achitarea integrală a cheltuielilor solicitate de reclamant prin cererea de rambursare nr. 1 și a aplicat o reducere procentuală de 5% în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, și că în vederea soluționării punctului în dispută părțile au urmat procedura concilierii directe în cadrul căreia pârâtul a respins argumentele reclamantului și și-a menținut opinia potrivit căreia se impune aplicarea reducerii procentuale cu unele nuanțe referitoare la prevederile legale din materia achizițiilor publice încălcate de beneficiarul finanțării și temeiul de drept al sancțiunii aplicate.

Instanța de fond a mai statuat judicios, tot în legătură cu soluționarea celor două excepții, invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, că în contextul în care a fost emisă de pârât nota de propunere spre anulare a notei inițiale de aplicare a reducerii procentuale și de emitere a unei noi note în același sens, care să conțină însă încadrarea corectă a faptei și a sancțiunii aplicate (notă care a fost aprobată de șeful autorității de management), rezultă că autoritatea publică pârâtă și-a manifestat în mod explicit voința în ce privește reținerea unei abateri în sarcina UAT Județul Dâmbovița, conținutul și încadrarea acesteia, precum și aplicarea unei reduceri procentuale, întinderea acesteia și temeiul de drept al sancțiunii.

De asemenea, judecătorul fondului a calificat corect obiectul litigiului ca fiind nu anularea unui act administrativ, mai exact a notei de aplicare a reducerii procentuale, ci obligarea pârâtului la executarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare de plată a cheltuielilor eligibile, și a considerat, prin urmare, în mod întemeiat, că atâta timp cât pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de finanțare ba dimpotrivă și-a menținut poziția în sensul aplicării unei reduceri procentuale pentru abateri de la prevederile legislației în materia achizițiilor publice, reclamantul UAT Județul Dâmbovița are interes în promovarea acțiunii, prin care se urmărește recunoașterea dreptului său la plata integrală a cheltuileilor eligibile derivând din contractul de finanțare (contract administrativ) precum și realizarea acestui drept, și că demersul procedural al reclamantului nu este nici prematur, fiind parcursă procedura prealabilă sesizării instanței reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

4.2. Se reține, în schimb, pe fondul litigiului, că sunt întemeiate criticile formulate prin recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, autoritatea publică recurentă procedând în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și a punctului 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, la aplicarea măsurii reducerii în procent de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 încheiat în cadrul contractului de finanțare nr. 1414 din 15 aprilie 2011 - cod SMIS 14652, pentru nerespectarea prevederilor art. 133 lit. g) și art. 199 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Indiscutabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli, aplicarea de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari urmând a fi realizată în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanță de urgență, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice.

De asemenea, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21 și nici procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 și 59, cu excepția cazurilor menționate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală.

În fine, punctul 1.6 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2001 prevede că pentru abaterea constatată constând în aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale - contractul a fost atribuit prin aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale (de exemplu: folosirea unui criteriu de calificare și selecție ca factor de evaluare a ofertelor, utilizarea unui factor de evaluare în neconcordanță cu factorii de evaluare stabiliți de autoritatea contractantă în documentația de atribuire și anunțul de participare, aplicarea incorectă și/sau discriminatorie a factorilor de evaluare, nerespectarea criteriului de atribuire stabilit de autoritatea contractantă în anunțul de participare și în documentația de atribuire) - se aplică o corecție/reducere de 25% din valoarea contractului în cauză, rata reducerii/corecției putând fi diminuată la 10% sau la 5%, în funcție de gravitate.

Înalta Curte mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, "Contractele de achiziție publică sunt: a) contracte de lucrări; b) contracte de furnizare; c) contracte de servicii", și că, în conformitate cu prevederile art. 18 din același act normativ, "(1) Procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică sunt: a) licitația deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta; b) licitația restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-și depune candidatura, urmând ca numai candidații selectați să aibă dreptul de a depune oferta; c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-și depune candidatura și prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidații admiși, în scopul identificării uneia sau mai multor soluții apte să răspundă necesităților sale, urmând ca, pe baza soluției/soluțiilor, candidații selectați să elaboreze oferta finală; d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidații selectați și negociază clauzele contractuale, inclusiv prețul, cu unul sau mai mulți dintre aceștia. Negocierea poate fi: - negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare; - negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare; e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă solicită oferte de la mai mulți operatori economici. (2) Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluții, respectiv o procedură specială prin care achiziționează, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice și peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurențiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii".

Secțiunea a 8-a a Capitolului III Proceduri de atribuire din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, reglementează concursul de soluții, prin art. 131-133, care prevăd:

Art. 131 - "Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluții, astfel cum este descris la art. 18 alin. (2), ca o procedură independentă, în care concurenții pot obține premii și/sau prime de participare, sau ca parte a unei alte proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii."

Art. 132 - "Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de concurs orice informație, cerință, regulă, criteriu sau altele asemenea, necesare pentru a asigura potențialilor concurenți o informare completă și corectă cu privire la modul de aplicare a concursului de soluții."

Art. 133 - "Documentația de concurs trebuie să cuprindă cel puțin: a) informații generale privind autoritatea contractantă; b) instrucțiuni privind date limită care trebuie respectate și formalități care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la concurs; c) cerințele minime de calificare pe care autoritatea contractantă a hotărât să le solicite, precum și documentele care urmează să fie prezentate de concurenți pentru dovedirea îndeplinirii cerințelor respective; d) ansamblul cerințelor pe baza cărora concurenții urmează să elaboreze și să prezinte proiectul; e) cuantumul premiilor care urmează să fie acordate, în cazul în care concursul este organizat ca o procedură independentă; f) angajamentul autorității contractante de a încheia contractul de servicii cu câștigătorul sau cu unul dintre câștigătorii concursului respectiv, în cazul în care concursul este organizat ca parte a unei alte proceduri de atribuire a contractului de servicii; g) informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câștigător/câștigătoare.".

Se mai constată, în fine, că Secțiunea a 3-a a Capitolului V Atribuirea contractului de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, reglementează criteriile de atribuire a contractului de achiziție publică, prevăzându-se prin art. 199 alin. (4), că "Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în documentația de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți.".

În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte reține în litigiu că în mod neîntemeiat judecătorul fondului a admis acțiunea reclamantului Consiliul Județean Buzău, cu consecința obligării Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la rambursarea către reclamant a sumei de 97.203,45 RON, reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată prin nota de neconformitate nr. 4073 din 25 septembrie 2013 pentru contractul de servicii nr. x/2009 încheiat între Consiliul Județean Buzău și S.C. A. S.R.L., precum și a obligării aceluiași reclamant la plata sumei de 3049 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciindu-se în mod greșit că dispozițiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în materia concursului de soluții, că reclamantul a respectat prevederile art. 133 lit. g) din același act normativ, că nu au fost încălcate astfel prevederile legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice și că prin urmare reducerea procentuală a fost în mod nelegal aplicată Consiliului Județean Buzău neexistând nicio abatere în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că sunt temeinic fundamentate atât în fapt cât și în drept constatările organului de control din cadrul recurentului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Consiliul Județean Buzău utilizând, în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320/2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L., factori de evaluare insuficient detaliați și dificil de cuantificat, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 133 lit. g) și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2016, cu modificările și completările ulterioare.

Judecătorul fondului a statuat în mod greșit în sensul că procedura concursului de soluții este reglementată ca o procedură specială, distinctă de procedurile tipice de atribuire a contractelor de achiziție publică, rezultând din coroborarea prevederilor art. 31, art. 131-133 lit. g) și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, că în speță sunt aplicabile regulile generale prevăzute de ordonanța de urgență în discuție, inclusiv prevederile art. 199 alin. (4), concursul de soluții fiind organizat ca parte a unei proceduri care a condus la atribuirea unui contract de servicii.

Împrejurarea că la un concurs de soluții se prezintă, astfel cum dispune art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, un plan sau un proiect, nu semnifică că în această materie nu ar putea fi aplicabili factorii enumerați cu titlu exemplificativ de art. 199 alin. (2) din aceeași ordonanță, atâta vreme cât selectarea acestuia se face pe baze concurențiale, și că nu sunt aplicabile astfel prevederile art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc ogligația pentru autoritatea contractantă de a preciza în documentația de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți.

Pe de altă parte, se reține că reclamantul Consiliul Județean Buzău nu a respectat, în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320/2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L., nici prevederile art. 133 lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind prezentate în cadrul documentației de concurs informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului câștigător.

Astfel, se constată, din punct de vedere faptic, că în cadrul documentației de concurs s-au stabilit ca și factori de evaluare propunerea financiară cu o pondere de 20% și propunerea tehnică cu o pondere de 80%, și că dacă în cazul propunerii financiare, unde se prevede un maxim de 100 de puncte, se stabilește și algoritmul de calcul, în cazul propunerii financiare se stabilesc doar subfactorii de evaluare, indicându-se un maxim de punctaj fără a se preciza și modul în care se acordă punctaj maxim sau se va acorda punctaj sub maxim, și lăsându-se astfel la aprecierea subiectivă a juriului modul de acordare a punctajului în cadrul maximului stabilit prin documentație.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate parte din motivele de recurs invocate și că este nelegală, în parte, hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și, rejudecând litigiul în fond, respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de Județul Dâmbovița - prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 RON (inclusiv TVA), reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. x din 27 august 2009, încheiat în cadrul contractului de finanțare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, obligarea pârâtului la considerarea sumei de 97.203,45 RON ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanțare, și recunoașterea de către pârât a faptului că UAT Județul Dâmbovița și-a îndeplinit obligațiile asumate, în calitate de beneficiar, prin contractul de finanțare nr. 1414 din 15 aprilie 2011, în sensul că a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320 din 27 august 2009 - ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3496 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând litigiul în fond, respinge acțiunea formulată de Județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2015.