ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, anularea actului administrativ - Decizia nr. 55/P din 02.08.2016 emisă de către Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, comunicată Societății A. S.A. la data de 05.08.2016, precum și anularea măsurilor nr. 1 și nr. 2 stabilite de către organele de inspecție economico financiară și exonerarea Societății A. S.A. de la plata sumei de 1.884 RON la care se adaugă suma de 34,43 RON și de la plata sumei de 10.000 RON, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea

Prin sentința civilă nr. 928 din data de 23 mai 2017, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că în speță nu este incident criteriul valoric prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin dispoziția obligatorie nr. CV 3535 din 28 decembrie 2015 (împotriva căreia s-a formulat plângerea prealabilă soluționată prin decizia contestată) s-au stabilit numai anumite măsuri în sarcina reclamantei, nu și obligații bugetare, situație în care devine aplicabil criteriul rangului autorității emitente.

Cum decizia contestată, Decizia nr. 55/P din 02.08.2016, a fost emisă de o autoritate publică centrală (Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor), în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel, și nu tribunalului.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești

Prin sentința nr. 158/F-CONT din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat, în esență, că actul administrativ cauzator de prejudicii este reprezentat de dispoziția obligatorie nr. CV3535 din 28 decembrie 2015, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală, autoritate locală.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, în urma inspecției economico-financiare realizate la reclamantă de către inspectori din cadrul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară au fost emise raportul de inspecție economico-financiară nr. CV3535 din 28 decembrie 2015, precum și dispoziția obligatorie nr. CV3535 din 23 decembrie 2015, în cuprinsul căreia au fost prezentate deficiențele constatate, măsurile impuse în sarcina conducerii societății reclamante pentru remedierea acestor deficiențe, precum și termenele pentru punerea în practică a acestor măsuri.

Prin dispoziția obligatorie nr. CV3535 din 28 decembrie 2015, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală, s-au dispus în sarcina conducerii A. S.A., între altele, următoarele măsuri:

- să ia măsurile necesare pentru recuperarea sumei 1.884 RON, ce reprezintă depășiri fondul de salarii și suma de 34,43 RON (reprezentând daune-interese), de la persoanele răspunzătoare de angajarea și efectuarea acestor plăți, urmând să analizeze care sunt persoanele răspunzătoare de angajarea și efectuarea acestor plăți în afara prevederilor legale;

- să ia măsurile necesare în vederea recuperării de la persoanele vinovate a sumei de 10.000 RON.

Plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva actelor menționate a fost soluționată prin decizia nr. 55/P din 2.08.2016, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, în sensul respingerii - ca neîntemeiată în ceea ce privește dispoziția obligatorie și ca inadmisibilă în ceea ce privește raportul de inspecție economico-financiară.

Înalta Curte constată că prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată reclamanta urmărește anularea măsurilor stabilite prin dispoziția obligatorie nr. CV3535 din 28 decembrie 2015, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală, decizia nr. 55/P din 02.08.2016 emisă de către Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice nereprezentând decât răspunsul acestei autorități la contestația formulată de reclamantă în cadrul procedurii administrative prealabile.

În consecință, așa cum a apreciat și Curtea de apel, litigiul privește acte emise de către o autoritate publică locală, împrejurare de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, în primă instanță, de către tribunal, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță inițial învestită de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.