ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3589/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Oradea, secția civilă, la data de 7.03.2013, sub dosar nr. x/2013, contestatoarea Universitatea din Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimata M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea): - să dispună anularea executării, anularea redebitării sale cu obligațiile fiscale aparținând S.C.D.P. în sumă de 1.809.865 RON, așa cum rezultă din Înștiințarea emisă de intimată cu nr. 44488 din 22 februarie 2013, precum și anularea oricărei forme viitoare de executare privitoare la aceste obligații; - să oblige pe intimată la radierea din evidențele fiscale (Registrul de rol) a contestatoarei în legătură cu suma de 1.809.865 RON, reprezentând debit creat în mod nelegal; - să constate lipsa titlului executoriu valabil împotriva contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON; - să constate lipsa debitului în suma de 1.809.865 RON în sarcina contestatoarei; - să constate prescrierea dreptului intimatei de a o executa silit pe contestatoare pentru suma de 1.809.865 RON; - să oblige pe intimată la întocmirea procesului-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescripție, în principal, conform excepției prescripției dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, lipsei titlului executoriu, excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar în subsidiar, potrivit motivelor relevate pe fondul cauzei. Prin sentința civilă nr. 13200 din 27 noiembrie 2013, Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis cererea contestatoarei Universitatea din Oradea, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de stabilire de către intimată a obligațiilor fiscale în sarcina contestatoarei, a excepției prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită a contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON. A dispus anularea executării, anularea redebitării contestatoarei cu obligațiile fiscale aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea (S.C.D.P.) în sumă de 1.809.865 RON, așa cum rezultă din Înștiințarea emisă de intimată cu nr. 44488 din 22 februarie 2013. A obligat pe intimată la radierea din evidențele fiscale (Registrul de rol) a contestatoarei în legătură cu suma de 1.809.865 RON. A constatat lipsa titlului executoriu valabil împotriva contestatoarei pentru suma de 1.809.865 RON, precum și a debitului în suma de 1.809.865 RON în sarcina acesteia. A constatat prescrierea dreptului intimatei de a o executa silit pe contestatoare pentru suma de 1.809.865 RON. A dispus obligarea intimatei la întocmirea procesului-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescripție. Împotriva sentinței civile nr. 13200 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, au declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului Oradea și intimata M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor. Prin decizia civilă nr. 888 din 3 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței civile nr. 13200 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost anulată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.03.2015, sub dosar nr. x/2015, iar la data de 10.06.2015, reclamanta-contestatoare Universitatea din Oradea a înregistrat la dosar o precizare la acțiune. Prin acțiunea precizată, formulată de reclamanta Universitatea din Oradea, s-a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanță; s-a invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la inexistența debitului și a titlului executoriu, stabilit de pârâtă în sarcina reclamantei, prin redebitare; s-a invocat excepția nulității absolute a actelor administrativ fiscale de redebitare a Universității din Oradea cu obligațiile fiscale aparținând SCDP-Oradea în sumă de 1.809.865 RON, actualizată ulterior, precum și a tuturor actelor subsecvente și viitoare privitoare la debit și plata acestuia, inclusiv cele privind actualizarea debitului și repunerea părților în situația anterioară emiterii tuturor acestor acte, inclusiv restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă; s-a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrativ fiscale de redebitare a Universității din Oradea cu obligațiile fiscale aparținând SCDP în suma de 1.809.865 RON, actualizată ulterior, precum și a tuturor actelor subsecvente acesteia și viitoare privitoare la plata acestei sume, inclusiv cele privind actualizarea debitului, sens în care a solicitat instanței să admită excepția și să constate nelegalitatea actelor amintite, constatarea nulității absolute a actelor de redebitare a Universității din Oradea cu obligațiile fiscale aparținând SCDP în suma de 1.809.865 RON actualizată ulterior, precum și a tuturor actelor subsecvente acesteia prezente și viitoare privitoare la debit și plata acestei sume, inclusiv cele privind actualizarea debitului și repunerea părților în situația anterioară emiterii tuturor acestor acte, precum și restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 114 din 6 iulie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția puterii de lucru judecat cu privire la inexistența debitului, invocată de reclamantă. A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta Universitatea Oradea, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în sensul că au fost anulate actele administrativ-fiscale de redebitare a Universității din Oradea cu obligațiile fiscale aparținând SCDP - Oradea în sumă de 1.809.865 RON actualizată, precum și a tuturor actelor subsecvente și viitoare privitoare la debit și plata acestuia, inclusiv cele privind actualizarea debitului și repunerea părților în situația anterioară emiterii tuturor acestor acte, precum și restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă cu privire la acest debit.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente sau, după caz, rejudecând cauza, respingerea cererii reclamantei, ca netemeinică și nelegală. Recurenta a apreciat ca nelegală motivarea instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției autorității de lucru judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 din C. proc. civ., obiectul celor două acțiuni fiind diferit, întrucât prima acțiune are ca obiect contestație la executare, iar acțiunea de față vizează anularea unui act administrativ. Se susține că, prin anularea actului de executare silită reprezentând somația de plată nr. 5/30/1/2009/20833 și a titlului executoriu nr. 200 din 30.07.2009, instanța nu a hotărât anularea titlurilor de creanță ce au stat la baza emiterii actului de executare sau a H.G. nr. 1087/2008, în baza căreia s-a operat fuziunea prin absorbție. Pe fondul cererii de chemare în judecată s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantei, arătând că aceasta promovează cu rea credință acțiunea invocând propria culpă, respectiv aceea de neîncheiere a bilanțului de lichidare și implicit, de nerespectare a dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1078/2008.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, reclamanta Universitatea Oradea a invocat excepția nulității recursului ca urmare neîncadrării motivelor de nelegalitate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la fondul cauzei.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile recurentei-pârâte DGRFP Cluj-Napoca, prin AJFP Bihor, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., vizează greșita soluționare, în opinia titularei căii de atac, a excepției autorității de lucru judecat, în condițiile în care hotărârea judecătorească în raport de care s-a examinat această excepție nu a fost încălcată, iar tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este întrunită în litigiul pendinte și în cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6764 din 27 mai 2011 (dosar nr. x/2010 al Judecătoriei Oradea). Înalta Curte observă că motivul de casare cuprins în dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. privește doar situația încălcării autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri, iar soluția pronunțată de judecătorul fondului a fost cea de admitere a excepției puterii de lucru judecat cu privire la inexistența debitului, cele două noțiuni nefiind identice. În atare condiții, reține instanța de control judiciar că nu pot fi întemeiate criticile fundamentate pe dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., cât timp în cauză nu se constată o încălcare a autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri, din perspectiva existenței în litigiile examinate a triplei identități de părți, obiect și cauză, iar chestiunea statuării, de către prima instanță, a unei puteri de lucru judecat în raport de o hotărârea pronunțată anterior, va fi cercetată în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Învestită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, astfel cum s-a calificat prin decizia nr. 888/A/COM din 03.11.2014 a Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea a reținut în considerentele hotărârii sale (sentința nr. 114/CA/2015-PI) că nu mai poate fi analizată încă o dată existența sau inexistența debitului ce a fost comunicat contribuabilului Universitatea Oradea prin înștiințarea nr. 44088/2013, cât timp s-a constatat acest fapt, privind neoperarea transmisiunii pasivului SCDP Oradea către reclamantă, prin sentința civilă nr. 6764 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 929/2012 a Tribunalului Bihor. Chestiunea transmisiunii debitului de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea către Universitatea Oradea, în urma preluării prin absorbție a patrimoniului, în temeiul prevederilor H.G. nr. 1087/2008, a făcut obiectul mai multor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești competente. Prin contestația la executare ce a format obiectul dosar nr. x/2009, în care au figurat în calitate de părți Universitatea Oradea, AVAS și Trezoreria Operativă a Municipiului Oradea, s-a pus în discuție calitatea de debitor a Universității Oradea, pentru debitele aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea, iar prin decizia civilă nr. 2794 din 16 septembrie 2010 a ÎCCJ, secția comercială, pronunțată în cadrul acestui dosar, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că " intenția manifestă a legiuitorului a fost de a menține în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1087/2008 privind reorganizarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea prin preluarea prin absorbție de către Universitatea Oradea.(...) Urmare efectelor acestui act normativ, prin preluarea prin absorbție de către Universitatea Oradea a patrimoniului SCDP Oradea, aceasta a preluat atât activul, cât și pasivul debitoarei, dobândind, astfel, calitatea de debitor al AVAS.(...) Recurenta-contestatoare (Universitatea Oradea - n.n) nu poate invoca faptul că nu a fost încheiat protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 1087/2008 (protocol ce trebuia încheiat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ), raportat la principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans." În cuprinsul dosar nr. x/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, fiind de soluționat contestația la executare formulată de Universitatea Oradea în contradictoriu cu DGRFP Bihor - AFP Oradea, s-a dispus, prin sentința civilă nr. 6764 din 27 mai 2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 929/F din 22.06.2012 a Tribunalului Bihor, anularea actelor de executare atacate și a executării silite înseși, precum și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumelor în contul contestatoarei, reținându-se, în considerentele hotărârii, că "Universitatea Oradea, fiind o persoană juridică nesupusă înregistrării, rezultă că pentru preluarea obligațiilor Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea este nevoie de întocmirea unui bilanț contabil, existența acestuia nefiind dovedită în speță de către organul de executare. Chiar dacă H.G. nr. 1087/2008 nu dispune expres cu privire la situația obligațiilor, soluția nu poate fi decât aceeași deoarece transmisiunea patrimoniului este unitară, neputându-se transmite mai întâi obligațiile, iar apoi drepturile. Prin urmare, reținând că actele normative în discuție nu au prevăzut și o transmitere automată a drepturilor și obligațiilor prin efectul legii (ceea ce era, de altfel, nerațional) instanța constată că nu s-au efectuat bilanțurile contabile necesare pentru transmiterea obligațiilor de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Oradea către Universitatea Oradea, astfel că se va admite contestația la executare. Față de considerentele ce preced, instanța va aprecia că nu a operat transmisiunea pasivului succesoral în sarcina contestatoarei, nefiind incidente disp. Art. 25 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală..." Considerente decizorii asupra aceleiași chestiuni, cea referitoare la transmiterea elementelor de pasiv în urma reorganizării SCDP Oradea prin preluarea sa prin absorbție de către Universitatea Oradea, sunt diametral opuse, fapt de natură a lipsi de consistență prevalența judecătorului fondului doar pentru una dintre aceste dezlegări, fără a avea în vedere și soluția contrară, consfințită, la rândul său, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. În această situație, se va reține că instanța de fond, pronunțând o soluție întemeiată exclusiv pe puterea de lucru judecat raportată doar la una dintre aceste hotărâri judecătorești, a făcut o aplicare eronată asupra regulilor de drept incidente în dezlegarea pricinii, prezumția efectului pozitiv al lucrului judecat fiind necesară a fi avută în vedere, la formarea raționamentului logico-juridic al judecătorului cauzei, în contextul coroborării sale cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv decizia nr. 2794 din 16 septembrie 2010 a ÎCCJ, secția comercială. Întrucât considerentele sentinței recurate în cauză au privit exclusiv valorificarea acestei prezumții a puterii de lucru judecat, reține instanța de control judiciar că prima instanță nu a desăvârșit cercetarea judecătorească în pricina cu care a fost învestită, fapt ce impune casarea hotărârii pronunțate în aceste condiții și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi examinată cauza în raport de întreg ansamblul probator administrat în faza judecății la fond. Totodată, cu ocazia rejudecării pricinii, în raport de calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar consideră că se impune clarificarea obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) și, eventual, verificarea respectării procedurii administrativ-jurisdicționale prealabile sesizării instanței competente, potrivit normelor procedurale reglementate de O.G. nr. 92/2003. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de către reclamanta Universitatea Oradea împotriva sentinței civile nr. 114 din 6 iulie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.