ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2762/2017

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială, a solicitat ca instanța să dispună suspendarea Decretului Președintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 publicat în M. Of. nr. 583/21.07.2017 și a efectelor acestuia prin care a fost eliberat din funcția de judecător ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În argumentele prezentate în susținerea cererii petentul a arătat că a deținut funcția de judecător la Judecătoria Bacău, în mod continuu, din data de 05 decembrie 1996 până la data de 21 iulie 2017.

A mai arătat că, prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost trimis în judecată iar, prin Sentința penală nr. 17 din 01 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, în Dosar nr. x/2013, în privința petentului s-a dispus: achitarea pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. deoarece fapta nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 215 alin. (1), (2) C. pen., pentru că fapta nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 25/A din 30 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2013, la pct. III s-a dispus respingerea apelului declarat de subsemnatul, ca fiind nefondat.

Ca urmare a pronunțării Deciziei definitive nr. 251/A din 30 iunie 2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost adoptată de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 787 din 04 iulie 2017, având ca obiect propunerea de eliberare din funcția de judecător la Judecătoria Bacău a subsemnatului.

Arată în continuare că ulterior, a fost emis Decretul Președintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 publicat în M. Of. nr. 583/21.07.2017 prin care a fost eliberat din funcția de judecător.

În concluzie, a solicitat suspendarea Decretului Președintelui României mai sus menționat având în vedere că au fost formulate următoarele cereri în justiție, înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție, la secțiile penală și de contencios administrativ și fiscal, după cum urmează: recurs în casație, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 iulie 2017; contestație în anulare, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 iulie 2017, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017; acțiune în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iulie 2017, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

A mai arat că Hotărârea nr. 787 din 04 iulie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a emis în condițiile în care completul de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus admiterea cererii referitoare la excepția de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate dispozițiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.

În acest context, nefiind posibilă suspendarea cauzei penale instanța de apel a menținut condamnarea subsemnatului pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, existând posibilitatea - dacă textul va fi declarat neconstituțional - să se formuleze revizuire - cale extraordinară de atac - în condițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Așa fiind, dacă textul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată va fi declarat neconstituțional există posibilitatea rejudecării în revizuire urmând să se pronunțe achitarea subsemnatului.

În privința eliberării din funcție eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate și eventuala achitare a petentului în revizuire nu ar produce efecte asupra repunerii în funcție.

În aceste condiții, petentul ar putea fi achitat iar Decretul Președintelui României ar fi acela de eliberare din funcție ca urmare a condamnării definitive!

De asemenea, în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost depusă împreună cu cererea introductivă de chemare în judecată o excepție de neconstituționalitate privind art. 65 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor care, în condițiile în care va fi încuviințată de instanța de judecată, și dacă textul va fi declarat neconstituțional ar fi posibilă funcționarea în magistratură.

În drept a invocat dispozițiile art. 1 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României.

Apărările formulate în cauză

Intimata Administrația Prezidențială, prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de suspendare prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra excepției de necompetență materială

La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2017, în temeiul art. 131 și art. 132 C. proc. civ., art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuție și a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea prezentei cereri, excepție care se impune a fi analizată cu prioritate față de celelalte excepții și cereri formulate și pe care o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea celorlalte excepții invocate de intimată, cercetarea în fond a pricinii, precum și cererea formulată de petent de înaintare a prezentului dosar la o altă cauză înregistrată pe rolul acestei instanțe, nr. x/1/2017, în vederea conexării.

Analizând actele dosarului, prin prisma excepției invocate, prin întâmpinare de către intimata Administrația Prezidențială, și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Acest text este o normă de excepție și, pentru a fi aplicabilă, pentru a fi competentă secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se cere să se conteste o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea să vizeze "cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor".

Numai dacă sunt îndeplinite aceste condiții cumulativ se poate considera că sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În temeiul art. 457 C. proc. civ., instanța poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greșită.

În cauză, însă, nu se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera și drepturile reclamantului, în sensul prevăzut de Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Astfel, calea folosită de petent nu poate fi considerată recurs, în condițiile în care nu se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind aplicabil art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel; de asemenea, dispozițiile art. 15 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată instanței competente pentru anularea actului atacat.

Din perspectiva acestor dispoziții, Înalta Curte, având în vedere că se solicită suspendarea Decretului Președintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 și a efectelor acestuia, având ca obiect eliberarea din funcție a petentului ca urmare a condamnării definitive, așadar un act administrativ emis de o autoritate a administrației publice centrale, în funcție de norma de competență enunțată mai sus, constată că revine Curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de a soluționa cauza în primă instanță.

Pentru toate aceste motive, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 131 și art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, va admite excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Administrația Prezidențială și va declina competența materială de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Administrația Prezidențială.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petentul A. privind suspendarea Decretului Președintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 și a efectelor acestuia, având ca obiect eliberarea din funcție a petentului ca urmare a condamnării definitive, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT