Decizia nr. 3445/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2646/2010 a Curții de Apel București

Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în primul ciclu procesual prin încheierea din data de de 04.11.2009 pronunțată în Dosar nr. x/2008, Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a învestit, în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/2005, invocată de reclamanta A.. În motivarea excepției, reclamanta a susținut că darea în administrarea Clubului B. a unui teren în suprafață de 36.721 mp s-a făcut fără a se urma condițiile legale pentru a opera această transmitere, că nu există un drept de proprietate originar din care să derive dreptul subsecvent de administrare, nu există o identificare a dreptului invocat prin prisma măsurătorilor și stabilirii exacte a întinderii acestuia, majorarea câtimii proprietății administrate nu are nici o bază legală și nici nu este identificată ca locație și amplasament și nu există înscriere topocadastrală și nici cartea funciară. 1.1. Prin sentința nr. 2646 din data de 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/2005, ca inadmisibilă. 1.

Prin Decizia nr. 1150 din 25 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 2646 din data de 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, cu consecința casării, în parte, a sentinței atacate, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a H.G. nr. 335/2005, și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se verifica în primul rând dacă excepția de nelegalitate vizează un act administrativ individual distinct de H.G. nr. 997/2004. 2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, prin sentința nr. 1293 din 15 aprilie 2016, pronunțată în fond după casare, a respins excepția lipsei de interes și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/2005 de modificare a H.G. nr. 997/2004, obligând reclamanta la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtul Clubul Sportiv B. Cu privire la exceptia lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtul Clubul Sportiv B., prima instanță a reținut că prin Sentinta penală nr. 246 din 10 aprilie 2014 nu s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantei A., astfel încat va obține un avantaj efectiv prin admiterea exceptiei de nelegalitate constand în înlaturarea aplicarii H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/205 din litigiul aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6, înregistrat sub nr. x/303/2008. Referitor la excepția de nelegalitate, prima instanță a reținut că emiterea celor două hotărâri s-a realizat în temeiul art. 108 din Constituție, republicată, și ale art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare. Transmiterea s-a realizat cu aprobarea AGA a CNCF "Căi Ferate" S.A., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 33.949 mp fiind recunoscut Societatii Naționale a Căilor Ferate Române, prin sentința civilă nr. 9146 din 24 noiembrie 1994 a Judecătoriei Sector 6, definitivă și irevocabilă. S-a constatat că în cadrul aceluiași amplasament, suprafața de teren este mai mare cu 2772 mp, față de suprafața prevăzută în anexa la H.G. nr. 997/2004, astfel că suprafața reală ce urma a fi transmisă în proprietatea privată a statului și în administrarea clubului sportiv era de 36.721 mp față de 33.949 mp. Diferența de suprafață de teren de 2772 mp se afla în continuarea suprafeței de 33.949 mp, în cadrul aceleiași incinte împrejmuite, cu aceleași vecinătăți și era necesară desfășurării activității Clubului Sportiv "B.", având destinația de teren zgură pentru antrenamente. Așa fiind, s-a impus modificarea corespunzătoare a suprafeței de teren ce formează obiectul transmiterii, cu consecința modificării pct. 1 din anexa la H.G. nr. 997/2004. Judecătorul fondului a apreciat astfel că se impune respingerea excepției de nelegalitate, având în vedere că potrivit art. 54 și următoarele din Legea nr. 24/2000 (forma în vigoare la momentul emiterii H.G. nr. 335/2005), modificarea sau completarea unui act normativ, ca evenimente legislative ce pot interveni pe durata existenței acestuia, pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Clubul Sportiv B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că atât considerentul cât și soluția de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei sunt, pe de-o parte, străine de natura pricinii, iar pe de altă parte lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recurentul a arătat că sentința penală nr. 246 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosar nr. x/2011, invocată de prima instanță ca temei legal în respingerea excepției lipsei de interes, a fost desființată prin decizia penală nr. 760/A/2015 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus definitiv desființarea titlului de proprietate nr. 100366 din 07 martie 2006 emis pe numele A., privind terenul în litigiu dat în administrarea Clubului prin hotărârile atacate cu excepția de nelegalitate, cu desființarea inclusiv a tuturor actelor de înstăinare subsecvente. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea excepției lipsei de interes și respingerea excepției de nelegalitate ca lipsită de interes.

Apărare intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Subcomisia de aplicare a Legii Fondului Funciar Sector 6 prin Primar a susținut că prima instanță în mod întemeiat a respins excepția de nelegalitate invocată, solicitând respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat criticile din recurs, precizând că a formulat și o cerere de îndreptare a erorii materiale, care a fost admisă de prima instanță prin Încheirea din 6 iunie 2016, în sensul că s-a constatat strecurarea erorii care a fost îndreptată în sensul că,, s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantei A. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 și 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Excepția de nelegalitate invocată în cauză vizează H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/2005 de modificare a H.G. nr. 997/2004. Dispozițiile supuse controlului de legalitate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 au următorul conținut: Prin H.G. nr. 997/2004 s-a dispus transmiterea fără plată a unor bunuri, prevăzute în anexă, din proprietatea privată a Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." S.A. în proprietatea privată a statului și în administrarea Clubului Sportiv "B.". Prin H.G. nr. 335/2005 s-a dispus modificarea pct. 1 din anexa la H.G. nr. 997/2004, corectându-se doar suprafața de teren menționată inițial. În fața primei instanțe, pârâtul Clubul Sportiv B. a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei în invocarea excepției de nelegalitate, aceasta fiind respinsă de prima instanță, cu motivarea că prin Sentinta penală nr. 246 din 10 aprilie 2014 nu s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantei A., astfel încat va obtine un avantaj efectiv prin admiterea exceptiei de nelegalitate constand în înlaturarea aplicarii H.G. nr. 997/2004 și H.G. nr. 335/205 din litigiul aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6, înregistrat sub nr. x/303/2008. Instanța de control judiciar constată însă, astfel cum în mod corect susține recurentul, că Sentinta penală nr. 246 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosar nr. x/2011, a fost desființată prin decizia penală nr. 760/A/2015 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus în mod definitiv desființarea titlului de proprietate nr. x din 07 martie 2006 emis pe numele A., privind terenul în litigiu dat în administrarea Clubului prin hotărârile atacate cu excepția de nelegalitate, cu desființarea inclusiv a tuturor actelor de înstăinare subsecvente. Prin urmare, în prezenta cauză autoarea excepției de nelegalitate nu mai justifică un interes, în condițiile în care titlul de proprietate în litigiu a fost desființat. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Acțiunea în contencios administrativ, categorie căreia i se circumscrie și excepția de nelegalitate invocată, nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată și, în temeiul art. 33 din C. proc. civ., va admite excepția lipsei de interes formulată de pârâtul Clubul Sportiv B. și, în cosnecință, va respinge excepția de nelegalitate. Totodată, menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.