Decizia nr. 3373/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 178/2014 a Curții de Apel Craiova

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea din Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative", următoarele: - să se constate ca neîntemeiată contestația împotriva Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 cu nr. 2.434.579 din 25 iunie 2013, privind nevalidarea sumei de 44.627,23 RON, fără TVA și 4016,51 RON TVA; - să se anuleze actul administrativ prin care s-a răspuns la contestație, respectiv Decizia nr. II/186 din 23 august 2013 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul MDRAP, comunicată prin Adresa nr. x din 26 august 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; - să se anuleze actul administrativ "Notificare privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 cu nr. 2.434.597 din 25 iunie 2013" prin care s-a respins validarea sumei de 44.627,23 RON, fără TVA și 4016,51 RON TVA; - să se constate ca validă cheltuiala în valoare de 44.627,23 RON TVA și 4016,51 RON TVA.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 178/2014 din 26 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, reprezentată prin SPARL,, A.", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative"; - a anulat în parte Notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 cu numărul 2.434.597 din 25 iunie 2013, în ceea ce privește invalidarea sumei de 44.627,23 RON și 4016,52 RON TVA; - a anulat în totalitate decizia nr. II/186 din 23 august 2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul M.D.R.A.P.

Cererea de recurs și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 178/2014 din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs se susține că, fără a se lua act de prevederile legale în materia achizițiilor, Universitatea din Craiova a considerat că, instituțiile din sistemul național de biblioteci, în calitate de autorități contractante pot achiziționa direct produse tip carte/publicații periodice, în echivalentul sumei de 15.000 euro per ISBN/ISSN și nu în funcție de codul CPV. Universitatea din Craiova a încheiat contractul nr. x din 25 iunie 2013 însoțit de 3 anexe, fiecare cu o valoare individuală sub pragul de 15.000 euro, neestimând corect valoarea contractului, întrucât nu a ținut cont de toate produsele achiziționate prin acesta, care răspundeau aceleiași necesități rezultate din îndeplinirea proiectului, astfel că valoarea estimată trebuia calculată prin însumarea valorilor din cele 3 anexe (în concordanță și cu recomandările din adresa ANRMAP nr. 3840 din 07 iunie 2012). Conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul procedurii în speță): "Autoritatea contractantă achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoare achiziției, estimată conform prevederilor secțiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în RON a 15.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări. Achiziția de realizează pe bază de document justificativ". Prin prisma celor de mai sus, raportat la valoarea contractului nr. x din 25 iunie 2013, recurentul a susținut că în mod corect, prin actele administrative atacate, a fost constatată încălcarea de către Universitatea din Craiova a dispozițiilor art. 19 și 25 din O.U.G. nr. 34/2006. În final, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și urmare a rejudecării, respingerea acțiunii cu consecința menținerii ca temeinice a Deciziei nr. II/186 din 23 august 2013 și a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 înregistrată sub nr. 2.434.779 din 04 iulie 2013.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Universitatea din Craiova a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2015, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de ședință din data de 06 aprilie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat de pârât și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În expunerea motivului de recurs invocat, recurentul susține că atât Universitatea din Craiova, cât și instanța de fond au interpretat eronat răspunsul ANRMAP furnizat prin adresa din 07 iunie 2012, în sensul că aceasta face referiri clare la modalitatea de calculare a valorii estimate a contractului, conform art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opțiuni și, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului", iar conform art. 26 din același act normativ: "Valoarea estimată a contractului de achiziție publică trebuie să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunț, la momentul transmiterii invitației de participare". Aceste prevederi se interpretează prin prisma art. 5 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006: "în conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanțelor de încadrare prevăzute de ordonanța de urgență pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorității contractante. (2) Compartimentul intern specializat prevăzut la art. 3 alin. (1) are obligația de a elabora o notă justificativă în toate situațiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanța de urgență sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanța de urgență". În acord cu cele reținute și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că, reclamanta a respectat toate dispozițiile legale sus-menționate și a estimat corect valoarea achiziției, întocmindu-se și o notă justificativă, valoarea achiziției fiind sub pragul de 15.000 euro, conform art. 19 al O.U.G. nr. 34/2006. La întocmirea estimării valorii achiziției reclamanta a luat în considerare punctul de vedere emis de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice prin adresa din 07 iunie 2007 către Comisia Națională a Bibliotecilor. Înalta Curte constată că, în vederea realizării proiectului "Creșterea eficacității organizaționale a administrației publice locale prin furnizarea de module de pregătire în domenii specifice", în parteneriat cu Consiliul Județean Dolj, în cadrul căruia a fost necesară crearea și dezvoltarea unui Centru de formare a personalului din cadrul administrației publice locale la nivelul Universității din Craiova a fost necesară dotarea cu "un fond de carte pentru documentarea și formarea membrilor grupului țintă", conform adresei din 04.06.2012 provenită de la Responsabilul financiar al proiectului. Această adresă a fost însoțită de nota de fundamentare și alegere a procedurii din 12.06.2012 care prezintă detaliat estimarea costului achiziției, ce nu depășea contravaloarea în RON a 15.000 euro, conform art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006. Întrucât era necesară achiziționarea unui fond de carte reclamanta a încheiat cu S.C. B. S.R.L. contractul nr. x din 25 iunie 2012 pentru furnizarea volumelor. Reclamanta a transmis către AM PODCA cererea de rambursare nr. 2, sub nr. x din 03 aprilie 2012 prin care solicita, printre altele și validarea sumei de 44.627,23 RON fără TVA și 4016,51 RON TVA aferentă achiziției directe de volume. Prin actul administrativ denumit "Notificare privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2" nr. 2.434.597 din 25 iunie 2013 provenit de la MDRAP, a fost încunoștințată că cererea formulată nu a fost validată pentru suma de 44.627,23 RON fără TVA și 4016,51 RON TVA, motivul nevalidării fiind acela că a fost depășit pragul valoric stabilit pentru achiziția direct conform art. 19 al O.U.G. nr. 34/2006 pentru contractul nr. x din 25 iunie 2012. Reclamanta a formulat contestația cu nr. 3749 din 04 iulie 2013 prin care a solicitat să fie declarate eligibile și validate sumele de 44.627,23 RON fără TVA și 4016,51 RON TVA necesare pentru achiziția de cărți/publicații periodice. Prin Decizia nr. 11/186 din 23 august 2013 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul MDRAP, comunicată reclamantei prin Adresa nr. x din 26 august 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a respins, cu opinie majoritară, contestația formulată. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opțiuni și, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului" iar conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006: "Valoarea estimată a contractului de achiziție publică trebuie să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunț, la momentul transmiterii invitației de participare". În raport de situația de fapt reiterată dar și față de conținutul normelor legale deja enunțate, Înalta Curte apreciază că, aceste prevederi se interpretează prin prisma art. 5 alin. (1) și alin. (2) din H.G. 925/2006: "în conformitate cu principiul asumării răspunderii, stabilirea circumstanțelor de încadrare prevăzute de ordonanța de urgență pentru aplicarea fiecărei proceduri sau pentru cumpărarea directă intră în responsabilitatea exclusivă a autorității contractante. (2) Compartimentul intern specializat prevăzut la art. 3 alin. (1) are obligația de a elabora o notă justificativă în toate situațiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanța de urgență sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanța de urgență". Reclamanta a respectat toate dispozițiile legale sus-menționate și a estimat valoarea achiziției, întocmindu-se de asemenea și o notă justificativă, valoarea achiziției fiind sub pragul de 15.000 euro, conform art. 19 al O.U.G. nr. 34/2006.). De asemenea, s-a ținut cont de clarificările aduse de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice prin adresa din 07 iunie 2007 către Comisia Națională a Bibliotecilor. Potrivit acestei adrese "autoritatea contractantă, atunci când intenționează să efectueze achiziții de publicații pentru biblioteci, este în măsură să estimeze valorile acestor achiziții ținând cont de codurile internaționale [...], care conferă un caracter unic fiecărei publicații". De asemenea, se arată faptul că "fiecare publicație, care este achiziționată de biblioteci, reprezintă, din punct de vedere biblioteconomie și comercial, un produs unic, întrucât are elemente de identificare unice, standardizate, recunoscute și utilizate pe plan internațional, precum numerele internaționale standard, cum sunt: ISBN, ISSN [...]" Codul ISBN (International Standard Book Number) este codul internațional de identificare unică a cărților, definit prin ISO 2108 (se acordă un cod unic și singular per fiecare titlu de carte) iar ISSN (International Standard Serial Number) este codul internațional de identificare unică a publicațiilor seriale, definit prin ISO 3297 (se acordă un cod unic și singular per fiecare titlu de publicație periodică/serială). Astfel, având în vedere toate aceste argumente, cu justețe înfățișate și de prima instanță, instituțiile din sistemul național de biblioteci, în calitate de autorități contractante, pot achiziționa direct produse tip carte/publicații periodice în echivalentul sumei de 15.000 euro per ISBN/ISSN și nu în funcție de codul CPV. Sub acest aspect Înalta Curte constată că, în mod corect Universitatea din Craiova a încheiat contractul nr. x din 25 iunie 2013 însoțit de 3 anexe, după cum urmează: Anexa 1 - lista cărților publicate la edituri din România; Anexa 2 - lista revistelor publicate la edituri din România și Anexa 3 - lista cărților publicate la edituri din străinătate, fiecare cu o valoare individuală sub pragul de 15.000 euro și a ținut cont de toate produsele achiziționate prin acest contract, care răspundeau necesității rezultate din îndeplinirea proiectului. Prin urmare, dată fiind specificitatea incontestabilă a achiziției de carte/publicații periodice, dar reținând și că achiziția efectuată în cadrul contractului nr. x din 25 iunie 2012, nu a depășit echivalentul a 15.000 euro/titlu de carte sau publicație periodică, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurentului pârât, fiind primite și menținute argumentele instanței de fond care în mod corect a admis acțiunea și a constatat că în mod eronat a fost declarată neeligibilă și prin urmare nevalidată cheltuiala în sumă de 44.627,73 RON fără TVA și 4.016,51 RON TVA.

Temeiul juridic al soluției Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.